Înger trist

[Florina Marin]

Ramuri bogate atârnate plictisit

trunchiul salciei nu ştie decât în sus

cu ochii lui Argus risipiţi printre crengi

orbiţi de atâta luminǎ

pe orizontul alb

unde nimicul n-are culoare

Amintirea florilor şi parfumul

îţi stǎruie în trup ca douǎ inimi sǎgetate

pe coaja ta

de doi îndrǎgostiţi dinainte de tine...

Ai adunat toate pasǎrile

ameţit de cântecul lor

dar fiecare îţi cântǎ în felul ei

crezându-se reginǎ în templul de frunze

amare

Pe rând au venit plângându-se de penele smulse

de vântul rebel şi de crengile tale

Din milǎ a trebuit sǎ le mângâi

şi sǎ le promit alt copac

cu mai puţine dorinţe

în care sǎ-şi facǎ iarna adǎpost

Numele tǎu s-a risipit frǎmântat literǎ cu literǎ

pe cuţitele nepǎsǎtoare ale îndrǎgostiţilor de-o varǎ

atât de tare l-a durut fiecare tǎieturǎ

încât a devenit imun la declaraţii de dragoste

dar nu şi la speranţele din rǎdǎcinile tale

pânǎ când iubita Baucis

se va înǎlţa la o lungime de braţ de trupul tǎu obosit

[Florina Marin]

Sa dea Domnul sa viseze frumos...:) dupa ce termina de facut serenadele pe la balcoane:))) si eu si el, doua bufnite care canta numai noaptea...

[Ionel Petrisor]

       Tristete nu numai la inger! Nu e vinovat el! Fa-l iara vesel ! Doua randuri in plus sa-i treaca tristetea!