câteva zile s-au aciuat la streaşina mea,

vor să-şi facă un cuib -

le-a abandonat cineva în stradă, nu au stăpân,

nu ştiu de ce pe mine mă caută.

îmi ajung ale mele, nu vreau şi alte griji.

zilele astea sunt foarte parşive, mă loveşte un gând ca un tren,

întâi se uită galeş la tine, apoi cer de mâncare

şi, dacă le dai, nu mai scapi prea curând!

ele învaţă de la foştii stăpâni, nişte sinucigaşi de profesie,

cum să se agaţe de tine. deci alungă-le, dacă ai minte,

alungă-le şi nu le da de mâncare,

căci nu mai scapi prea curând, omule,

nu mai scapi niciodată de viaţă!

 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor