nichita se întreabă: să am un gând,
să am două, douzeci și șapte,
și nouă?
dacă pot să am atâtea gânduri
unde o să le depozitez?
la uniune?
la academie?
ce or să facă ei cu gândurile mele
dacă ale altora au putrezit
la fereastră?
să nu am niciun gând?
dacă i-o cășuna vreunuia să deschidă fereastra
și nu se va împiedica de nimic?

nichita e un tip tare zgârcit.
a luat frunzele câinilor,
toate,
toate, toate,
și le-a pus semn
la picior,
la gând, la fiecare gând,
la claviculă,
ba chiar și-a înfășurat și o mână
cu ele
să nu se vadă cum sângerează cuvinte,
necuvinte,
din buricele degetelor.

acum stă pe un os de cal
să nu moară când vor unii,
și face noduri.
nod unu,
nod doi,
nod șapte,
noduri așezate între ape
să nu se zgârie acvilele
când o despica aerul.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor