- Avem același ritual de-o viață

Că ochii n-ar putea să mai învețe

A desluși alt chip cu-acuratețe,

Doar chipul tău, când dis de dimineață,

 

Tresari zâmbind din vise și sărutul

Pe buze mi-l așezi ca pe-o dovadă

Că nu ți-am fost trofeu, nicicând o pradă

Ce-ți încălzește noaptea așternutul.

 

Din prima clipă, întâlnirea noastră

A răsturnat concepții mondiale,

N-am vrut doar fantezii între escale...

Avem spre cer o unică fereastră!

 

- Un singur drum, o singură suflare,

Metafora ne este așternutul

Pe care noaptea tipărim sărutul,

Apoi vedem că fericirea doare

 

Și facem legi pentru a fi-ncălcate,

Doar fantezia zboară la-ntâmplare,

Nu suntem prăzi și nicio vânătoare

Nu va-mpărți o inimă-n jumate.

 

N-am fost banali și-acum avem dovada,

I-am fost loiali iubirii pân’ la urmă

Pe inelar ți-am pus cândva o burmă,

Pe cursul lin al vieții ești cascada!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor