Era pustiu

iar tu plângeai pe-un nor de ceață

ca-ntr-un poem cu lacrimi argintii,

eu m-am trezit, dar nu eram acasă

și mă mințeam cuminte că revii.

 

Am așternut

un bob de rouă caldă

pe amintirea ta cu puf de păpădii

și am ucis o dimineață-ntreagă

mințindu-mă din nou că poate-ai să revii.

 

Am alergat

pe strada fără nume

la o adresă printre rapsodii

unde cânta o mandolină tristă

pe note false spunând c-ai să revii.

 

Nu știu de ce

mă mint în fiecare seară

și plâng prin orizonturi cenușii

cu pana înecată în cerneală -

tu niciodată n-ai să mai revii.

 

Din volumul Apasă tasta enter  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Mai 10, 2014 la 7:03pm

...mă-nclin, Agafia...

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Mai 10, 2014 la 6:11pm

Am așternut

un bob de rouă caldă

pe amintirea ta cu puf de păpădii

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Mai 10, 2014 la 3:33pm

...grazie, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Mai 10, 2014 la 9:05am

Nu știu de ce

mă mint în fiecare seară

și plâng prin orizonturi cenușii

cu pana înecată în cerneală -

tu niciodată n-ai să mai revii.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor