dimineaţa se ridică stelele din şanţuri
păpuşile se întind caută cu buricele 
degetelor căldura lumina. sau fericirea,
cine să ştie
dau de vid şi vidul se strânge e clar
nu-ţi mai rămâne nimic
la ora asta eşti mai aproape de tine ca
niciodată ca şi cum te-ai privi în oglindă
imaginile s-ar suprapune nu te vezi
nici mai gras nici mai slab
nici mai trist nici mai singur
şi drumul de la tine la silueta aceea 
nu e decât drumul de la tine la tine.

e momentul când paralizezi pur şi simplu
eşti blocat între cadă şi uşă nu ştii
pe cine să trimiţi azi afară care tu
o să iasă din baie din casă din 


apoi nimic. timpul se aşează peste lucruri
atât de firesc de parcă ai citi toată ziua
leonard cohen. sau bucowski. mai ştii?

seara stelele coboară în şanţuri
păpuşile se cuibăresc vidul creşte. 

şi dormi.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Mai 19, 2011 la 12:14am

pesemne că am avut mereu o... problemă, să spun, cu modul acesta de a tăia versurile, de a aranja astfel încât textul să... sune mai bine.  ţine şi de curgere aici, în fine, multe-s :). o să încerc poate să îi dau şi formă. Mulţumesc...

 

numai bine,

alex

Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Mai 18, 2011 la 11:32pm

mulţumesc pentru semnul despre...

mă bucur că v-a plăcut textul, iar din ce aţi scris am remarcat şi buna sa înţelegere :). deci da, vă mai aştept pe aici, prin lumea păpuşilor/ ne-păpuşi.

 

numai bine,

alex

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor