“Am scris toată viaţa, am scris ceea ce am gândit”
105 ani de la naştere



Gazetarul, memorialistul şi cronicarul dramatic Nicolae Carandino, cel despre care criticul literar Eugen Simion spunea că “face parte din familia spirituală a lui Ion Vinea” s-a născut la 20 iulie 1905 în Brăila şi a încetat din viaţă la Bucureşti, în 17 februarie 1996.
Provenea dintr-o familie burgheză de origine greacă iar copilăria şi adolescenţa le-a petrecut în protipendada mai mult grecească a oraşului.
Brăila acelor timpuri era un oraş cosmopolit şi plin de viaţă format din colonii greceşti, armeneşti, evreieşti, dar şi italieni, francezi, elveţieni.
Studiile liceale le urmează la Brăila, iar cele universitare de drept şi filosofie la Universitatea din Bucureşti şi la Paris în perioada anilor 1926-1929.
În această perioadă mai sus – mentionată îşi însuşeşte o cultură solidă, la care au contribuit profesori de marcă cum ar fi: Vasile Pârvan, Ovid Densusianu, Nicolae Iorga şi Nae Ionescu. Nicolae Carandino începând din anul 1930 colaborează la publicaţiile importante din perioada interbelică cum ar fi “Ardealul”, “Cronica”, “Curentul”, “Libertatea”, “Lumea românească”, “Revista român㔺.a.
În timpul studiilor pentru doctorat, la Paris se căsătoreste cu fiica profesorului său de latină şi germană din Brăila, viitoarea actriţă a Teatrului Nottara şi a Teatrului Naţional, Lilly Carandino.
În perioada 1938-1944 este ales vicepreşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti alături de Zaharia Stancu - avându-l ca preşedinte pe Ion Vinea. A fost de asemenea, director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi director general al Teatrelor şi Operelor în anul 1945. În anul 1942, din cauza atitudinii împotriva regimului dictatorial antonescian este arestat şi închis în lagărul de la Tg. Jiu, odată cu Victor Eftimiu, Mihai Ralea şi Zaharia Stancu. Perioada anilor 1944-1947 îl găseşte ca director al ziarului “Dreptatea”, oficiosul Partidului Naţional Ţărănesc, fiind una dintre cele mai apropiate şi apreciate persoane, de către Iuliu Maniu.
În anul 1947 este arestat alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi alţi membri fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc şi ţinut în închisoare timp de 9 ani la Galaţi şi Sighet până în 1964 când urmează alţi opt ani a de domiciliu forţat, la Bumbăcari şi Rubla, în Băragan.
Memoriile sale de după anul 1944 au circulat în mediile literare din ţară, fiind publicate pentru prima dată în volum la editura „Dreptatea“ din New York, sub titlul „Zile de istorie“ (1986)
Din anul 1971 , când a fost primit ca membru în Uniunea Scriitorilor din România, a colaborat la numeroase reviste şi ziare dăruindu-se cu abnegaţie artei gazetăreşti şi cronicii dramatice afirmând într-un interviu realizat de Mihnea Paraschivescu că “Eu am fost gazetar adevărat, adică nu am minţit niciodată. De ce ? Poate am greşit, că nimeni nu poate să fie fără greşeală, dar nu am făcut greşeli cu intenţie, ca să ridic pe unul sau să cobor pe altul. Îl ridicam pentru că aşa credeam eu că merită”. Este autorul următoarelor volume: „Viaţa de glorie şi pasiune a marii cîntăreţe Darclée“- 1939 , „De la Electra la Dama cu Camelii“- 1971 , „Autori, piese şi spectacole“ -1973, „Actori de ieri şi de azi“- 1973 ,„Radiografii teatrale“ - 1976 , „De la o zi la alta“- 1979 , „Teatrul aşa cum l-am văzut (1935 - 1946)” - 1986 şi „Nopţi albe, zile negre“ – 1992. Traduce din Sofocle precum şi din M.Raval, Ioana Tsatsos, E .Averof f- Tossitza.
Scriitorul Nicolae Carandino intră în galeria Cetăţenilor de Onoare ai Brăilei la 1 septembrie 1995.

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor