Nil Dorobantu, mai prezent si eficient ca oricand, desi au incercat sa-l ascunda!

În fiecare zi am săvârșit Sfânta Liturghie afară de

două zile: una în pustie, sub o ploaie torențială; alta

în ziua arestării pe 3 ianuarie 1956. În rest am făcut

Sfânta Liturghie zilnic, în boală și prigoană, lipsuri și

zăvoare, bătaie și zăbrele. M-am rugat pentru toată

lumea, pentru vii și adormiți, am crezut în Dumnezeu

și în lucrarea ce se făcea cu mine, am ascultat orbește

de glasul lui Hristos. La porunca Cuvântului teofanic

al lui Dumnezeu, am plecat, ca Avraam din Ur, spre

propovăduirea Evangheliei lui Hristos, cu întreaga

Biserică în spinare. S-a dovedit că Hristos nu are nevoie

nici de ziduri, nici de nestemate, nici de tipic, ci de iubire,

iertare, împărtășire și faptă bună. În temnița rece am

slujit Sfânta Liturghie zilnic, fără nimic, decât cu o coajă

de pâine neagră, dar Hristos a albit păcatele tuturor prin

acele liturghii, după cum ne-a descoperit. Dacă Biserica

triumfătoare aduce beneficii întregului cosmos, apoi și

prigonita Biserică a Vlahernei, prin noi, se roagă pentru

scoaterea din iad, prin lacrimi, dezlegare, împărtășire.

Dacă Sionul cel nou a avut loc pe Gurgueta, apoi

Biserica Vlahernei nu are loc unde să-și plece capul.

De aceea am plecat eu în predica cea mare, liturghisind

zilnic pe locul indicat de Hristos în teofanie. Erau locuri

curate, piscuri de munte, la izvoare, între flori, în iesle, în

grajduri, în poduri, sub ploaie, în zăpadă, sub furtuni și

soare, în susur, freamăt, zumzet, ciripit, având pururea

coruri de îngeri și teofania drept control că era primită

jertfa. După o Sfântă Liturghie am fost răpit, ca Avacum

și Filip, și mutat în altă parte, scurtând din drum spre

ceruri. În unele locuri, unde slujeam, aveam vedenii

cu eroi, luptători și ostași. În alte locuri fuseseră siluiri,

schingiuiri și crime. Într-un sfert de an în predică și în alt

sfert de an în temnița rece, am predicat, am dezlegat, am

convertit, am stors lacrimi, am botezat, am miruns, am

tuns în monahism, conform teofaniilor și sub directa

îndrumare a Preasfintei Treimi, a Maicii Domnului și a

tuturor sfinților.

Din cartea „Ieroschimonah Nil Dorobantu nebun pentru Hristos si flacara vie a monahismului secolului XX” , paginile 19,20.

Schiarhiereul Nil Dorobantu 1920-1977

 

În Curtea de Argeș, la moaștele Sfintei Filotheea, am

predicat în catedrală, dar m-a oprit din predică episcopul

Iosif Gafton. Atunci am simțit harisma iubirii și iertării

dinspre Cruce, când i-am spus: „Dumnezeu să te ierte!

Iartă-l, Doamne!”. La Turnu, Sărăcinești, Frăsinei, Dintrun Lemn, Iezer, Cozia, am slujit și am plâns, mergând

pe jos, prin munți și intemperii, în rugă interioară. La

Arnota am simțit vedenia lui Matei Basarab scăpat de

Dumnezeu din gheara turcilor. La Bistrița am avut

extaz și contemplație la moaștele Sfântului Grigorie

Decapolitul, ca în peșteră. La Ostrovul Călimănești,

Horezu, Tismana, Crasna, Lainici, Polovragi, Cernica,

Pasărea, Căldărușani, Antim, Rarău, Slatina, Robaia,

Buciumeni, Sihastru, Oancea, Ciorogârla, Rătești,

Poiana Mărului, Icoana, Iconița, Pocrov, Vovidenia,

Neamț, Războieni, Țibucani, Brazi, Sfântul Ioan, Grași,

Cetățuia, Grăjdeni, Bujoreni, Giurgeni, Bisericani,

Almaș, Horaița, Horăicioara, am avut contemplații,

slujbă și predică. Am adus tineret în mănăstiri. I-am

trimis la seminar, la facultate, la școli de cântăreți. În

satul Vameș am avut extaz și predică. La Metocul

Bălan, Cracăul Negru, Bodești, Grumăzești, Bălțătești,

Valea-Seacă, Filioara, Oglinzi, Humulești, Petricani,

Pogoanele, Dumbravele, Gârcina, Tg-Neamț, am avut

cuvânt predicatorial. Apoi exilat la Bogăltin, Cornereva,

Globarău, Teregova, am avut contemplații. Am făcut

Sfeștanie și Sfântul Maslu la fiecare casă, exorcisme și

ierurgii. Reîntors în Episcopia Romanului, la Nechit,

am schivnicit pe împreună-lucrătorul Veronicăi, pe

care l-au luat sub mantie Melania și Filofteea. Am

efectuat toate dezlegările din moliftelnic peste Oastea

Domnului. Am slujit în Borlești-Zărnești. Am dat de

pomană tot grâul și untdelemnul, sute de kilograme,

la țăranii săraci din Nechit sat și din Borlești. Am fost

bătut și alungat.

Din cartea „Ieroschimonah Nil Dorobantu nebun pentru Hristos si flacara vie a monahismului secolului XX” , pagina 16.

Schiarhiereul Nil Dorobantu 1920-1977

 

Apoi, din Sionul ceresc în Văratec, am avut

descoperire în 9 iulie 1955 în chilia biserică a Filofteei,

Mariei, Nimfodorei și Teodorei. I-a apărut schimonahiei

Veronica Acojocăriței, în vedenie, însăși Veronica

Barbu Gurău în mantie, plângând și rugându-se. La

fiecare Sfântă Liturghie vedea la proscomidie adormiți

întinzând mâinile din iad și cerând ajutor; pe alții scoși

până la jumătate, ori de tot din flăcări, mulțumind.

Vedea scris prin aer cu litere de aur. În răpiri, în stare de

trezvie, a văzut iadul cu focul gheenei, diavolii, vaietul,

simțea chiar arsura și înecul întunericului veșnic; vedea

cetele sfinților și îngeri, care o conduceau cum să

lucreze și pe unde să meargă. Mergea la casele maicilor

și predica spre slava lui Dumnezeu, răspundea la orice

întrebări, după cum vedea scris în aer. Vedea de pe ușa

Filofteei ieșind îngeri și fulgi albi de nea și drum lung

de cruci, mii de flori albe și roșii. Și scria că vor porni

de aici Cuvinte cerești și vor veni suflete la Hristos, va

fi dezlegare de păcate cu pocăința tâlharului și belșug

euharistic. De Adormirea Maicii Domnului, m-a văzut

în locul mitropolitului Sebastian Rusan și pe fruntea

mea, îmbrăcat arhiereu, scris: „Ilie este!” cu litere de

aur, iar pe mitra lui Sebastian scria: „Și acesta este ales al

meu și slujitor!”. S-a dus în fața lui și i-a spus vedenia. El a binecuvântat-o și i-a zis să nu se rătăcească precum

Veronica Gurău (sic?). Atunci mi-am dat sema de râvna

din copilul de paisprezece ani, de apariția soarelui și a

luminii, de scârba de lume și păcat, de mă simțeam străin

de lumea aceasta, de lepădarea de sine, misionarism,

neacomodare, Sarepta Văratecului, descoperiri, taine

mari. Dacă până azi nu mi s-a arătat pentru smerenie,

de azi mi s-a arătat pentru mai mare râvnă. Dacă nu

am știut și am tot păcătuit, apoi de azi trebuie să mă

ridic la înălțimea Sfântului Ilie. Sfinte Proorocule Ilie,

ajută-mi! Am chemat la mărturisit și la Euharistie pe

monahiile indicate de Hristos: Teodora, Valentina,

Anatolia etc. Am trimis Sfinte la Tarnița pentru Rada,

Maria, Drina și Eugenia, care a fost aleasă în harul

Sfântului Ilie. L-am ascuns în coșul sobei pe Hristos,

Care plângea în teofanie, zicând: „Voi pe Mine, al vostru Mire, aici Mă lăsați!”. Monahiilor, venite la spovedit, le- am dat Sfintele în culioane. Iarăși mi-a vorbit Hristos:

„Iată Eu țin pământul pe mâini, dar Mă smeresc și stau și

în culionul vostru. Să Mă purtați pe frunte, cum Mă poartă

clerul la vohoduri, să vă deschideți mintea!”. Zamfira,

Nimfodora și Filofteea au rămas făcând metanii în

biserica din catacombele Vlahernei, la ora 8, în ziua

de 9 septembrie 1955. Doi îngeri mergeau înainte cu

icoana Maicii Domnului pe care am lăsat-o la marginea

pădurii. Fariseii pândeau plecarea mea, ce se anunțase

în sobor.

Din cartea „Ieroschimonah Nil Dorobantu nebun pentru Hristos si flacara vie a monahismului secolului XX” , paginile 17,18.

Schiarhiereul Nil Dorobantu 1920-1977

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor