se surpă zidiri de lumină
sub pleoapa de cenuşă gri
şi geana încet, tremurândă
încearcă în zori a muri...
tăcut adie a moarte
pupila ţintită spre cer
şi-n ruga-i, atât de aproape
simt neantul ca negrul rebel.
Nimicul pluteşte în aer,
respir aroma-i la nesfârşit;
de plumb se făcuse pământul
cînd ochii spre el am ţintit.
iar plugul zadarnic grăbise
să se-adâncească în arătură
seminţa n-avea să rodească
uscatele lacrimi căzură...

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mihai Paun pe Mai 21, 2011 la 3:03am
si atat?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor