În minte e gol, în inimã-i pustiu
Banalul creşte peste tot
Nesecate sunt lacrimile 
Iar dorinţele schimbãtoare
Cerul sprijinã labirintul în care
Orbecãi tu ziua de parcã-i noapte
Toridã se zbate în vene iubirea
Pulseazã în seringa fãcutã din piele
Scuturã sufletul încãrcat de îndoieli
Nimicul acesta e aflat la rãscruce 
Douã ziduri mari îl ţin captiv
Între ele e negru, e fum, e angoasã
Nu-ţi gãseşti locul acolo
Evadarea e salvarea ce-o vezi
Se cutremurã porii în tine
Cuprinşi de agitaţia unei aşa provocãri
Ţi-e teamã sã nu te persecute
Tumultoase neliniştile adunate 
În mii de clipe nedormite
Din fiecare strop de iubire ce-a mai rãmas
Îţi faci cale sã spargi zidurile
Şi în luminã sã alergi sã te scalzi.
Cu încredere sã priveşti în oglindã
Nimicul ce se disperseazã
Şi dispare în neant

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor