Nimic nu mă conduce decât Domnul.
Mă poartă printre neguri călătoare
și printr-un nor ce se transformă-n floare
aduce-n dar căldura, lunca, pomul...
Doar Domnul îmi conduce viața mie
și mă-nconjoară cu iubirea lui.
Eu către cer trimit scumpă solie...
o lacrimă și-o rugă Tatălui.
Decât să urlu pe cărarea lată
spre cei mai mulți care se rătăcesc
mai bine s-o aleg pe cea curată,
Domnului Slavei doar să-i mulțumesc!

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor