,, Te uită cum ninge-n decembre,, scria o dată eternul Bacovia

și toți citeam plini de emoție povestea lui de iarnă.

Azi trecutul e atât de departe încât aproape că l-am uitat.

Unde sunt versurile frumoase care ne faceau să visăm

La luceferi și peisaje de iarnă?

Trebuia să fi rămas copii, poate așa primul fulg de nea

Ar fi putut răpi de la noi un ultim zâmbet sincer.

Nu mai păstrăm în noi decât vulgaritate

Îndrăznim să ne numim poeți

Dar suntem orbi, pierduți în întuneric.

Și mă revolt. Da. Mă revolt împotriva celor

Care au uitat să mai viseze

Care au uitat să mai privescă pe fereastră

Și să se bucure de soare, de ploaie, de fulgii de zăpadă.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor