- Ninge cu desfrâul primelor iubiri

Ce-au trecut prin carne ca metalu’-ncins,

Ninge peste suflet, peste amintiri

Cu dorinţe albe, parcă dinadins,

 

Dorul tău alergă-n mine răscolind

Pasiuni extreme ca un foc mocnit,

Ninge cu dulceaţa primului colind

Şi mi-e dor de tine, omul meu iubit!

 

Pe la mine-i iarnă ca-ntr-un basm păgân

Ninge, viscoleşte, drumuri nu mai sunt,

Uneori mi-e teamă că o să rămân

Ninsă de uitare pe un alt pământ.

 

- Ninge-apocaliptic, parcă-ar fi dezmăț,

Stele de zăpadă-ţi tremură pe sâni,

Le urmez nostalgic, poate-am să învăț

Pe de rost iubirea. Cât aş vrea s-amâni

 

Dimineaţa rece ce ne va-mbrăca

În veşminte albe. Ninge ca la pol,

Fă-mi un loc, iubito, în odaia ta,

Dă-mi să gust zăpada trupului tău gol.

 

Și la mine-i iarnă, ninge fără rost,

Ca un viciu alb, ca o dependenţă

Sunt flămând de tine, cât să mai ţin post?

Ninge a desfrâu, a inconştienţă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 31

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor