Mă fulgera sângele prin vene
și îmbibat eram
de curgerea lui roșie,
neglijentă și împrăștiindu-se
prin toate colțurile
materiei care sunt,
chiar și cele mai îndepărtate
și mai ascunse.
Dintr-o fereastră,
uitată deschisă,
bătea ploaia pe trotuar
și reușiseră
să se sature de apă
toți trecătorii atenți
la culoarea luminii
care cădea de sus,
de foarte sus,
dezvăluind, definitiv, împrejurimile.
Timpul meu l-am rostogolit,
iar el a continuat rostogolirea
până când a devenit,
întocmai unui bulgăre de zăpadă,
mult mai greu
decât mine însumi
și foarte static,
aproape înțepenit.
Pe stradă
muriseră cântecele,
însă mai țineam minte cuvintele.

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor