Când noaptea se coboară încetișor

Și la ferestre reci, luminile s-aprind,

O poză îmi apare în decor.

Un chip de om, matur, zâmbind!

 

Doar ochii lui lucesc adânc, himeric,

Ca doi cărbuni ce luminează-n noapte,

Iar eu mă simt ca într-un vis feeric,

Ei însă mă conving, că este realitate!

 

Ei mint, sau adevăr grăiesc?

Nu pot să descifrez, e întuneric!

Doar inima-mi și sufletul șoptesc,

Să îi ador și nu așa...vremelnic!

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor