Pe Via sumbră-ntunecată

Din vechi Imperi’ cu iz Roman,
Plecată neaoș din țăran,
Era de cart frumoasă fată.


Fugise de noroi și vise,

Crezuse-n vorbe de țigan,
Nici nu știa unde venise,
Muncea și nu avea un ban.


Și nimeni nu știa de dânsa

Căci numele-i fusese luat,
Nu prididea într-un păcat
Să-și recâștige recompensa.


Se lumina din când în când

La far de noapte, fără seamă
Nici fața nu conta, în gând
Doar timp să treacă, acasă-i mamă.


Și dor de casă și bunici

O frământa fără alean,
Jura mereu dar tot în van,
Să nu mai fie pe aici.


Dar nu putea nimic s-adune,

Și mulți avea de întreținut
La șaișpe împliniți niciunde,
Și orice preț ar fi cerut.


Și ochii în lacrimi larg deschiși

Găsise carabinierul,
Și un pic de bani, dar neatinși
În pumnul rece, strâns ca fierul.


Și acasă nimeni nu știa,

Nici pruncul lăsat singur,
Nici bunii săi țărani sadea
De neam jumate ungur.


Și altă ...suplă reveni

Pe strada întunecată,
Credea la fel în bogății
Ca prea frumoasa fată

21.03.2010



Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor