am ochii albaștri fără să știu că am ochi
au mușcat cerul corbilor
ca un câine au mușcat din fântânile lui negre
din coapsele vidrelor albe
să crească ei ochi
înapoia pupilelor moarte
îi simt cum stau între mine și trup
altfel decât ar sta pe fruntea mea
într-o jerbă de strigăte surde
ceartă-te suflet
val ieșit din măruntaiele sfârtecate
ceartă-te tu cu ochiul meu
cu otrava albastră sub care stă el închis
mă ustură literele
ielele rupte din focul de maci
mă ard la atingere
și tac
nu am nevoie de mine
știu
nu îmi sunt nimic
seara devine plămân de lovit pieptul
creanga copacului talpă de adormit furnici
degetele se lipsec de brațe
în albastrul pal al unei privighetori moarte
am ochii albaștri fără să știu că am ochi

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor