„Nobleţea de-a fi singur…”*

Autoportretul meu este neputinţa.

Sunt seri în care o simt atît de limpede şi curată,

încît devin mîndru de mine.”  

Dan Ciachir

 

    Aminteam anterior că, un loc important în evocările lui Dan Ciachir din volumele aceastei splendide triade1 memorialistice este dedicat unor personalităţi remarcabile, a căror forţă spirituală formidabilă a amprentat în mod decisiv, pe de o parte, existenţa şi împlinirea lui intelectuală iar pe de alta, desăvîrşirea sa ca scriitor, fapt de neneglijat, care l-a plasat rapid pe autorul nostru într-o elită lesne recognoscibilă. Mă gîndesc, într-o ordine deloc întîmplătoare, în primul rînd la cel care a fost Părintele Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, monah, teolog, preot dar şi un redutabil scriitor (poet, prozator, dramaturg și memorialist, îndeobşte cunoscut sub numele său de mirean, Valeriu Anania); la regretatul scriitor, diplomat şi om politic Alexandru Paleologu; la profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor şi, în sfîrşit dar nu în ultimul rînd, la filozoful şi gînditorul creştin de geniu, Petre Ţuţea. Desigur că de-a lungul vieţii sale şi a unei susţinute activităţi publicistice, Dan Ciachir a avut privilegiul – care nu multora le este dat -, alimentat, e foarte adevărat, şi de calităţile sale de autentic boier al spiritului, de a se afla în preajma dar mai cu seamă de a se bucura de prietenia unor personalităţi alcătuind o fabuloasă pleiadă (unele dintre acestea deja amintite). Însă cu cei pomeniţi mai sus, legăturile sale au fost mult mai complexe, mai profunde şi, deci, extrem de nuanţate. Aşa cum însuşi Dan Ciachir mărturiseşte în evocarea „Părintele Anania”2: Dramaturg şi monah. Sau: călugăr şi dramaturg. Îi întâlnisem nu o dată nume le menţionat în revistele literare. Era un sexagenar cu fizionomie distinsă, dârză, şi totodată distinsă, peste care plana o umbră de răbdătoare, politicoasă sastisire  (...).

L-am abordat pe Părintele Bartolomeu Anania o zi mai târziu, pe culoarul unuia dintre cele trei vagoane de clasa întâi cu care se întorceau la Bucureşti oaspeţii mitropolitului Ardealului. S-a născut astfel o prietenie care a durat aproape trei decenii, din categoria magistru-discipol. Mai avusesem şansa, asemănătoare până la identitate, dar de o durată mult mai scurtă, la începutul anilor ’70, a apropierii de Alexandru Paleologu.

(continuare la adresa http://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.com/)

©Bogdan Toma

* Fals epilog la „Despre moartea unei epoci derusificate”

1. „Cînd moare o epocă” [ed. Timpul, Iaşi, 2010], „Derusificarea şi <dezgheţul> [ed. Timpul, Iaşi, 2009], „Şi noaptea asta va trece”[ed. Timpul, Iaşi, 2011].

2. în vol. „Şi noaptea asta va trece”, pp. 79-96

 

 

Vizualizări: 605

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Mai 17, 2012 la 12:15am

Se cuvine sǎ mulţumesc pentru cadoul spiritual.

Noblesse oblige.

Cu stimǎ,

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 28, 2012 la 11:40pm

Frumos elogiu! Multumesc pentru lectura.

Comentariu publicat de Maricel Spataru-Ahoe Mark Okuma pe Martie 28, 2012 la 9:50pm

Arta inobileaza omul.

Comentariu publicat de Eli Gîlcescu pe Martie 28, 2012 la 7:23am

Va citim, cu drag, si în Arta conversaţiei. e un privilegiu şi suntem onoraţi.

Comentariu publicat de Eli Gîlcescu pe Martie 28, 2012 la 6:55am

Şi singurătatea stăruie netulburată, întunecată. Primejdii dau târcoale, mereu sfâşiată de îndoieli, de temeri, de nelinişti, fără şansa vindecării, târându-şi-o până la sfârşitul zilelor...

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Martie 28, 2012 la 1:32am

       Nume si nume ce se cer sterse de praful uitarii si reamintit mai des si despre mai multi partasi la imbogatirea vietii spirituale romanesti !

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 27, 2012 la 11:52pm

În acest text aţi evocat  câţiva dintre iluştri...Rămâi fără cuvinte.Elogiu adus artei...

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Martie 27, 2012 la 11:41pm

Leacul neâmplinirii este singurătatea. Universul însuşi s-a născut din singurătate!!! Un elogiu dus nemuririi, felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor