- E luna într-un colț de zodiac

Cu fața-n puful multor nostalgii,

Mă uit la ea, suspin și mă prefac

Că-s fericit... doar tu poți să descrii

 

Ce-nseamnă toamna fără primăvară

Și ploaia rece fără curcubeu.

Așa sunt eu, un tren ce n-are gară

Când nu te simt vibrând la pieptul meu.

 

Îmi las obrazul pe fereastra lunii

Să-l mângâie nocturna lui Chopin

Și mă dezbrac la poarta pasiunii

Doar să-mi oferi un strop de oxigen.

 

- Mi-atinge timpul fruntea şi se-nclină

De parc-ar recunoaşte c-a greşit,

Iubirea mea, eu partea mea de vină

Mi-am asumat-o până la sfârşit.

 

Ce dacă viaţa are multe staţii,

Opreşte-te aici în burgul meu

Măcar puţin, spre alte destinaţii

Când vei pleca o să-nţelegi că eu

 

Las mâinile pe clape să-ţi atingă

În fiecare noapte-un vis desculţ,

Să-ţi fie cald şi-atunci când o să ningă.

La noi mi-e imposibil să renunţ.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor