Nocturnele lu' Leonida - Teatrul Dramaturgilor Romani

     

   

Steaguri, muzici, chiote, tǎmbǎlǎu,

tricoloruri, drepturi ṣi libertǎṭi...

 

(Nocturnele lu’ Leonida la

Teatrul Dramaturgilor Români)

 

Tamara Constantinescu 

Pentru regizorul Alexa Visarion Caragiale este ca o chemare fǎrǎ sfârṣit. Descoperindu-l, în primii ani de ṣcoalǎ, regizorul mǎrturiseṣte pǎtimaṣ cǎ l-a aflat ca pe o cǎlǎuzǎ necesarǎ, acceptând „darul” de a-i deschide poarta spre lume. Simṭirea profundǎ a operei caragialiene s-a materializat în montǎri marcante, atât în luminile rampei, cât ṣi în lumea seducǎtoare a cinematografului. Spectacolul, în sine, Alexa Visarion îl percepe ca pe un drum în care desluṣeṣti pas cu pas, pornind de la taina interioarǎ, de la frǎmântarea interioarǎ a artistului, pânǎ la transpunerea, la destǎinuirea scenicǎ a mesajului din text. Scenariul spectacolului Nocturnele lu’ Leonida, de la Teatrul Dramaturgilor Români, realizat tot de regizor, are în osaturǎ textul Conu’ Leonida faṭǎ cu reacṭiunea, dar ṣi fragmente din momente și schițe, nuvelistică, publicisticǎ sau corespondența lui Caragiale. Textul a fost publicat în volumul Profeṭii spectaculare, semnat de Alexa Visarion, apǎrut la Editura Artes, Editura Universitǎṭii de Arte „George Enescu” Iaṣi, în anul 2020, volum dedicat (cui altcuiva?) personajului caragialesc nenea Anghelache, „pentru că dumnealui... n-a vrut să răspundă”, îṣi motiveazǎ autorul opṭiunea. Ȋn nesfârṣitele condiṭii de pandemie, Teatrul Dramaturgilor Români prezintǎ publicului înregistrarea spectacolului online, ca pe o „Temǎ cu variaṭiuni...pandemice”.

Maestru al imaginii, regizorul-scenarist Alexa Visarion înfǎṭiṣeazǎ încǎ din primele didascalii ale textului spaṭiul de joc, remarcabil figurat scenic de scenografa Viorica Petrovici: „Risipite în acest spațiu după reguli neștiute: un coș cu haine, două cufere din nuiele, o perdea de dantelă, cadrul unei uşi pe rotile, o uşă dublă cu ferestre, o cutie cu ventuze, o mașină de scris acoperită cu un steag tricolor, pantofi, o colivie cu un canar împăiat, o oală de noapte din porțelan cu chipul lui Napoleon, un pat mobil, un pieptăn de os, un satâr, ziare risipite și împachetate, un lighean de tablă, o pendulă (sau ceas cu cuc), flori de tei uscate înșirate peste tot, un glob pământesc fără suport, rătăcit printre obiecte, nuci într-o sacoșă, un ciocan de lemn, un căruț de copil și o copie după tabloul România revoluționară al lui Rosenthal.” Fidelǎ viziunii regizorale, scenografa amplificǎ aceastǎ dezordine cu tuṣe ionesciene, lumea sufocatǎ de inutilitǎṭi, materializând în exterior neorânduiala interioarǎ a universului leonidian, „utopia distopicǎ” a democraṭiei.

 

 

Marian Râlea (Leonida) se aflǎ deja la a treia colaborare, în ultimii ani, cu regizorul - scenarist Alexa Visarion, dupǎ Noaptea bufonilor de la Teatrul Naṭional „Radu Stanca” din Sibiu (2015), unde a interpretat personajul Sufleorul ṣi cea de la UnTeatru (2020), în care îl compune pe cel al Actorului. Inventiv, Marian Râlea aduce la rampǎ un Leonida original, prin jocul plin de farmec al actorului, riguros dozat, un Leonida în „armurǎ de patriot”, revoltat pentru chestiuni politice acute, criză economică, agricolă, finanțiară, dar mai ales pentru cǎ umanitatea noastrǎ moṭǎie, aruncatǎ înainte fǎrǎ viitor. „Vai de biata țara asta! O să ajungă rău, domnule! (ridicând tonul) Când vine, mă-nțelegi, un guvern de bandiți, fiindcă n-are cine să-l oprească... fiindcă tăcem toți, și eu și dumneata și dumnealor ca niște lași, fără nimica sacru, mă-nțelegi! (privind în sală spre spectatori) Firește că ei are să-și bată joc de poporul întreg...[…] Fiindcă nu mai este patriotism şi totul se vinde... nişte laşi, fără nimica sacru. Să-şi bată joc de poporul întreg...” Filozofând pe teme politice, preocupat ṣi de soarta Europei, poartǎ ca pe o icoanǎ imaginea României, zugrǎvitǎ în celebrul tablou al lui C.D. Rosenthal. Cântǎ Tricolorul emoṭionat, cu mâna la inimǎ, înveṣmântat în pânza unui steag, scrie cu convingere un protest cu dublu sens „Jos Masca!”, semnând apoi cu - „un grup de anonimi revoltaṭi”. Leonida desǎvârṣeṣte, astfel, seria rolurilor remarcabile compuse de actor. „Cu mine s-a petrecut un soi de reîmprospătare a mijloacelor, un fel de reciclare în meseria de actor. Lucruri pe care le uitasem sau de care îmi aduceam aminte vag, cum ar fi: bucuria jocului, desăvârşirea gestului, asumarea temei, au renăscut datorită propunerii teatrale susţinuta de domnul Alexa.”, noteazǎ Marian Râlea, despre colaborarea cu Alexa Visarion.

 

 

 

 

Consoarta lui Leonida, figuratǎ impecabil de Rodica Mandache (Efimiṭa), actriṭǎ de marcǎ a scenei româneṣti, este o apariṭie caldǎ, seninǎ ṣi luminoasǎ, naivǎ ṣi candidǎ, sorbind maximele „bobocului” ei, cu certitudinea celei mai profunde înṭelepciuni: „Ei, bobocule, apăi cum le ştii dumneata toate, mai rar cineva!”. Suportǎ cu resemnare ieṣirile, cu nuanṭe de agresivitate (bǎtaia cu perne), la adresa capacitǎṭii ei de a descifra complicatele treburi politicieneṣti: „Ei! Bravos! Ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: - cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?”, tolerantǎ, în acelaṣi timp, ṣi faṭǎ de târziile tresǎriri tupeṣti ale „bobocului”, aflat la vârsta senectuṭii, stârnite de imaginea tinerei servitoare – Safta, Sǎftica, Sǎftiṣoara...

 

 

 

Distribuṭia este întregitǎ de tânǎra Amelia Ursu (Safta), „fata în casǎ” ce poartǎ blanǎ ṣi tiarǎ, elegantǎ „ca o sorcovǎ”, apariṭie fantomatic-seducǎtoare, uneori, în nocturnele somnambulice ale stǎpânului, chefuieṣte noaptea cu deputaṭi. Safta, ca întruchipare a realitǎṭii, a ordinii rǎsturnate, încearcǎ un puseu de ascezǎ reflexiv- patrioticǎ, în final.

Filmarea-spectacol se încheie cadru larg pe sala de spectacol, în care fotoliile cavitǎṭi-celule  apar „locuite” de câteva mǎṣti chirurgicale, accesoriu definitoriu al noii normalitǎṭi.

Alexa Visarion a ridicat o montare-pamflet, în care râsu’-plânsu’ alterneazǎ permanent, un spectacol care obligǎ la adâncǎ meditare asupra realitǎṭilor politice ṣi sociale, asupra condiṭiei artistului în vremuri pandemice, asupra vieṭii în sens larg. Un spectacolul al delirului fără sfârșit... desăvârșit.

 

Fotogarfii din arhiva Teatrului Dramaturgilor Români

Material publicat in LiterNet.ro

https://agenda.liternet.ro/articol/25292/Tamara-Constantinescu/Stea...

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor