Noi apariţii editoriale. Antologia de poezie "Artă sfâşiată" ( poeţi contemporani -73). Coord. Valentina Becart.Ed. Arhip Art, Sibiu, 2011

Argument
Antologia ,,Artă sfâşiată”, apărută sub zodie siderală (la editura Arhip Art, Sibiu, 2011) sub îngrijirea eruditei poete Valentina Becart, înmănunchează câţiva poeţi minunaţi ,,cari nu zgârie la hârtie” (Colecţia Eminesciana, Gh. Bulgăr, M. Eminescu – coordonate istorice şi stilistice ale creaţiei, Editura Junimea, Iaşi, 1980, p. 20).
Ce idee! Artă sfâşiată! Ce a fost în mentalul autoarei, născocind inteligent această sintagmă lingvistică, nu ştiu; ştiu însă, cu siguranţă, că această titulatură are o încărcătură simbolistico - conotaţională, chiar sentimental – emoţională atât de profundă, încât, personal, nu pot pătrunde în profunzimi până la subliminal întru descifrare şi a percepe precum mi-aş dori, - în ecuaţia mulţumirii de sine; pot intui intrinsecul, elevaţiunea distinsei poete din a cărei pană scriitoricească muiată-n călimara profesiunii de credinţă, au văzut lumina tiparniţei – precum ,,Fiat lux!” - mai multe volume de poezie, iar alte volume, - antologate.
Uitându-ne la CV-ul Valentinei Becart, ne facem o părere cum laude. Dincolo de această părere nu mai ştim nimic; nu ştim că poeta de azi, criticul de artă, eseistul, publicistul, va fi şi romanciera de mâine.
Atâtea proiecte care-şi aşteaptă-mplinirea! Atâtea gânduri sechestrate-n eul poetei care-şi cer slobozenie în perspectiva axiologică a artei.
În lumea asta, parcă scăpată din mână şi fără nici un Dumnezeu, când nu mai avem motivaţii şi orizonturi, scop, ţel, sens, ca într-un loc de la marginea nemărginirii, ca în ,,no man’s land”, autoarea mai încearcă – a câta oară? – o motivaţie a axiologiei artei, să transfigureze – prin poezie – astă lume plină de păcate şi de tină, de nevoi, anemică, bolnavă şi pe moarte, într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât în viziunile noastre de copii care, crescând, ne-am făcut mari. Artă sfâşiată! Sinistru! lugubru! Adevăr! Speranţă! Interiorizare!
Care ne mai sunt aşteptările?
Ce ne mai rămâne?: ,,Deus ex machina!” Şi… ,,vae victis!” – justificându-mă cu un vers de la mine citire:
,,Ne scoatem ţara la mezat prin târguri, // netârguindu-ne, lăsăm din preţuri, // în oase nu avem decât dispreţuri, // din crug ne vindem sincopate pârguri.

Ne-am ars şi sufletul, rănind amurguri, // şi semnele heraldice din burguri”. (Mercantilizare)
Şi… ne mai amintim de Divina Comedie a lui Dante, Cântul III - ,,Lasciate ogni sperenza, voi ch’entrate!”, să ne resemnăm docili că nu e prea înaltă Golgota, iar ,,mea crucis” nu e chiar atât de grea.
Cititorul constant, dar şi cel care deschide accidental cartea ca pe o poartă de intrare întru ospitalitate şi bună găzduire, va găsi în această antologie poeţi merituoşi, din ţară şi din diaspora română, membrii ai LSR ori USR, - cu volume mai multe ori mai puţine, publicate la diferite edituri din ţară şi din străinătate, care au scris despre orice mişcă-n univers, pornind din atemporalitate, de dincolo de Zidul lui Planck, de 10 la puterea minus patruzecişitrei de secunde, dincolo de Big Bang, din haos, din absolut, o poezie antropologică, a existenţialităţii din micro şi macrocosmos, în altă ecuaţie, - ontologică.
Nu voi numi nici pe poet, nu voi menţiona nici poezie, aş face, cred, o gafă de neiertat.
Cum s-a scris?
Fondatorul Academiei Române, - I. H Rădulescu afirma la vremea aceea: ,,Scrieţi, băieţi, scrieţi, orice, numai scrieţi”.
În anul de graţie, - 1873, Titu Maiorescu, în ,,Beţia de cuvinte în Revista Contimporană”, ca un îndemn tinerilor junimişti, spunea cu aproape aceleaşi cuvinte: ,,scrieţi, copii, numai scrieţi”.
,,Băieţii”, ,,copiii” din această antologie nu scriu de dragul artei, ci pentru a face artă, scriu cu seriozitate şi pasiune, încercând, cât le stă în pricepere şi putinţă, a stârpi ,,Les Fleure du Male” pe care le-a cultivat Charles Baudelaire pentru tot stârpirea Răului, precum o autodevorare a furnicii - buldog. Scriu o poezie cu mesaj direct, cu formă şi fond… şi instructivă… şi educativă… pentru că… mare nevoie avem şi de una şi de alta. Veţi găsi în antologie şi câte ceva ce vă va intriga, poate. Spre exemplu, nefolosirea în poezie, în unele poezii, a semnelor de punctuaţie.
Guillome Apollinaire (1880-1918) propunea neglijarea semnelor de punctuaţie; în felul acesta, cititorul va înţelege după ,,singur el” interpretarea textului. Discutând cu mai mulţi discipoli ai Almei Mater, am ajuns la ideea că tot e mai bine de a arunca semnele la locul lor. Dar, fiecare e propriul lui decident.
Aş ruga pe acei ,,critici de artă”, prea riguroşi şi austeri, să nu fie prea machiavelici în ,,prea bunele intenţii” în a găsi răul şi acolo unde nu este.
Înţelepciunea ne stă la îndemână şi ne potriveşte pe măsura aceea de a nu încerca a fi un alter ego.
Nu pot încheia fără a aduce prinos de recunoştinţă poetei Valentina Becart pentru reconsiderarea actului de creaţie ca act de credinţă şi de cultură de care avem nevoie ca de aer, apă pământ, foc (Apeiron).
Părerile despre antologii sunt - nu ca într-un dualism cartezian, carteziană anxietate - în logica unei filosofii nemoniste, ci a unui dualisn shopenhaurean, într-o dialectică eristică, - ca artă de a vorbi în contradictoriu, numai de dragul de a avea întotdeauna dreptate. Păreri pro şi contra. Şi totuşi… mai bine e să punem ceva în locul acela, în golul acela cât un hău!
Şi… să nu ne resemnăm sub semnele neaugure – Panta rei!

Prof. Vasile Popovici

Vizualizări: 251

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de valentina pe Ianuarie 12, 2012 la 3:57pm

Domnule Mihai Cucereavii,

vă mulţumesc pentru deosebitele gânduri, rânduri... lăsate în pagina.

vă multumesc pentru alăturare.

să fie într-un ceas al împlinirii.

eu am făcut tot ce am putut...

cele mai frumoase gânduri,

valentina

ps. mai am o surpriză...

cât mai curând...

Comentariu publicat de Mihai Cucereavii pe Ianuarie 10, 2012 la 1:20pm

 „Artă sfâşiată”

Astăzi am primit antologia de poezie „Artă sfâşiată” (73 de poeţi contemporani). Îi mulţumesc din suflet poetesei Valentina Becart, coordonatoarea ediţiei, pentru munca depusă la apariţia acestui nou volum.

Am citit cu plăcere mai multe versuri ale poeţilor pe care îi cunosc prin intermediul Internet-ului şi prefaţa „Argument”, semnată de  prof. Vasile Popovici. Dumnealui menţionează că volumul găzduieşte poeţi merituoşi din ţară şi diasporă, care propun cititorului o poezie antropologică, a existenţialtăţii din micro şi macrocosmos. Prefaţatorul se adresează către criticii literari cu rugămintea  ca să nu fie prea machiavelici în „prea bunele intenţii” în a găsi răul şi acolo unde nu este.

Referidu-se la titlu, V. Popovici afirmă următoarele: ” Ce a fost în mentalul autoarei, născocind inteligent această sintagmă lingvistică, nu ştiu; ştiu însă, cu siguranţă, că această titulatură are o încărcătură simbolistico-conotaţională, chiar sentimental-emoţională atât de profundă, încât, personal, nu pot pătrunde până la subliminal întru descifrare”...

Presupun că acest volum a fost denumit astfel din motivul că poezia fiecărui autor inclus în volum, e selectată, e „ruptă”, e „sfâşiată” din creaţia fiecăruia din cei 73 de poeţi ... şi „sfâşiată” de la întreaga literatură română, de la cei care nu au nimerit în carte.  Însă creaţia adunată şi selectată în această antologie e integră, merită atenţie şi cititorul îndrăgostit de poezie poate s-o citescă în ora de răgaz.

Felicitări!

Mihai Cucereavii

Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 26, 2011 la 7:01pm

Dragă Violetta,

adevărat!

aprox. 120 de volume... incă mai "lenevesc" sub bradul

meu...

multumesc pentru gândurile frumoase.

cu drag,

valentina

Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 26, 2011 la 6:57pm

Domnule George Pena,

multumesc.

La multi ani!

gânduri frumoase,

valentina

Comentariu publicat de Pena Gheorghe pe Decembrie 26, 2011 la 3:36pm
SUCCESE ŞI LA MULŢI ANI!
Comentariu publicat de Pena Gheorghe pe Decembrie 26, 2011 la 3:34pm
Nu-mi rămâne decât să vă urez succese în câştigarea acestei citadele răsfăţate, care este POEZIA.

LA MULŢI ANI, VALERIA BECART!

Nu putem fi stinşi

Austeri ca viaţa cu aripa frântă
ne strivim privirea într-un jalnic zbor,
ispăşim pedepse pentru cei ce cântă
subjugaţi în spaţiul rănilor ce dor.

Aruncăm pe umeri crucea re-nvierii,
trubaduri în fracul zdrenţelor divine,
istoviţi şi singuri, pasărea tăcerii
lunecă pe umbra spaimelor de sine.

Când se stinge lupta, suntem toţi învinşi
îndeajuns de sacri, sub cer de pripas,
noi, de rugul veşnic, nu putem fi stinşi,
Demiurgul însuşi nu mai are glas.

George Pena
Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 26, 2011 la 1:11pm

vor urma si cronicile.

cele mai frumoase gânduri,

valentina

multumesc celor care s-au alăturat acestui proiect.

Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 26, 2011 la 1:10pm

Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 26, 2011 la 1:09pm

Comentariu publicat de valentina pe Decembrie 26, 2011 la 1:09pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor