Ni s-a urcat burta la cap
Și mâinile-s cu ghiuluri grele.
Credința a devenit păcat
Și obrazul s-a-ngroșat de piele!

Vedem prin ceață, atât de aproape,
Toți cataractici de interese;
Copiii... diplome, nu tu carte,
Copiind... nume și adrese.

Nu știm că țara-i un pământ
Și n-are singură avut
De nu e muncă, zel, cuvânt?!...
Patriotism e-un... prefăcut!

Mințiți și în amor, pedeapsă,
Tot nu ne-am lecuit de rău;
La praf de pușcă suntem capsă
Și-n ochi îl vrem, chiar de-i călău!?

Redezgropăm vicleni parșivi,
În zâmbete specialiști;
Plini de emfaze, guralivi
Hidoși... Noi, neocomuniști!

Inertă, mintea nu ne duce
Nici cât pe-un melc, de atâtea bale!
Doar știm să facem semn de cruce
La moaște, sau când dăm de... ”boale”!?

Parc-am fi neam de cerșetori,
Că nu știm ce e sacrificiu;
Să dai ce poți, muncind din zori
Și hoți să bagi la zdup, ’n ospiciu!

Ne păcălim, quaternal ciclu,
Cu aceleași lepre, stând la pândă
Să-și facă din viață un periplu...
Pentru-ngrășat în burți și-n pungă!

N-avem decât gustul de sânge
În răzbunări, mistici păgâni,
Cu crez c-a sâmbetei apă tot curge
Schimbând stăpâni... cu alți stăpâni.

Hlizim a proști, văzând călăul
Mascat mereu și suntem orbi,
Neștiind că noi le suntem răul
Și el e-un alt corb, printre corbi.

Tot clevetim și nu înțelegem;
Cu toții acum suntem la fel,
Cum nemți, francezi! Putem să dregem
Greșeli!... Facem un Turn Eiffel?!?

Dar nu, c-avem rău de-nălțime
Și-ntr-o mocirlă ne iubim;
Narcisiști, top frumoși, sclipime
Ne-auto-apreciem!?... Mințim!!!

Avem imens tupeu în toate;
Dăm ”Pașaport de România”,
Crezând că tot e-un dat din coate,
”Învățând ” pe alții... cu tăria!?

E timpul scurt să ne trezim,
Să învățăm ce-i spirit civic;
Să cerem mai puțin! Să fim;
Om doar și, mai puțin... partinic!!!

M-am săturat de manifeste,
Ce scriu și, nimeni nu citește!
C-așa suntem; ”Ori, cine este
Ăl de ne spune? Ce vorbește?

... Că noi știm tot! Ce ne prostește?”

Am și răspunsul pregătit,
Că știu de-acum reacțiunea;
”Ușor să spui, să ceri citit!...”
Ba nu, c-am și-alta, națiunea!...

... Ce-i tot la fel de mică, mare,
Dar și-a făcut țară de vis;
O uriașă, nu oricare!
Prin cinste, fără compromis!

... Eu, un de-al ei! Nu un pros(t)cris!!!...
Quebec, Canada… Nu v-am zis?
23.05.2012

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor