- A mai rămas pe undeva vreo barcă

Nescufundată de furtuni și vânt

Când lumea asta se întoarce parcă

Cu fundu-n sus și capul în pământ?

 

A mai rămas vreo clipă fără pată

S-o poți gusta fără să-ți murdărești

Sufletul pur, să fim ca altădată

Eroi de basm, iubind ca în povești?

 

N-a mai rămas nimic, azi se scufundă

Tot ce-a fost pur, se pierde-n neant,

Noi vom păstra intactă şi rotundă

Iubirea noastră, versul incitant.

 

- A mai rămas vreun colţ de cer albastru

Neîntinat de false teorii?

În temple plâng statui de alabastru,

Doar muritorii pot sărbători

 

Triumful fad al gloriei şi gustul

Unui succes banal şi efemer,

Noi doi păşim de mâna pe îngustul,

Fragilul nostru petic de mister.

 

Eu nu cunosc tentaţii... Opulenţa

O desconsider, mi-ar plăcea să fiu

Poemul tău de dragoste, prezenţa

Ce-ţi încălzeşte inima târziu.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Octombrie 31, 2015 la 8:18am

mulțumim frumos, Mircea...

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Octombrie 31, 2015 la 1:34am

N-a mai rămas nimic, azi se scufundă

Tot ce-a fost pur, se pierde-n neant,

Noi vom păstra intactă şi rotundă

Iubirea noastră, versul incitant.

Iubirea , intactă şi rotundă , esenţa existenţei noastre. Esenţă tot acest  minunat poem de dragoste.

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Octombrie 27, 2015 la 6:43pm

mulțumesc, NIcoleta...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor