Nora Iuga şi o călătorie ciudată. Autobuzul cu cocoşaţi

Portretul lui Sam

Cum am reacţiona dacă sub ochii noştri ar apărea deodată un autobuz plin cu cocoşaţi?
Oricât de miloşi am fi din fire, probabil că funambulescul imaginii ne-ar determina un disconfort psihic. Dar nu cumva „cocoşatul” (de fapt complexatul de orice fel) simte altfel, nu vede mai mult, dincolo de firesc? Mesajul pe care îl transmite poeta Nora Iuga în volumul de versuri „Autobuzul cu cocoşaţi” (Editura Charmides, 2010) este că o persoană cu handicap, marginalizată social, se salvează prin trăirea în suprarealitate.

Sam, personajul principal al cărţii, un infirm care a primit la naştere o cocoaşă, nu poate vorbi despre sine
decât închipuindu-se din rasa canină, este din fire un contemplativ. „sînt un căţel ud rabd şi tac/ fac colăcei
mici şi galbeni/ mă gîndesc la bunul dumnezeu”.
Pe de altă parte este şi un fin observator al lumii din jur, deşi nu o înţelege decât proiectând asupra ei compoziţii proprii, bogate în imagini de cele mai multe ori burleşti. Perceperea relaţiilor umane se realizează într-o viziune fantastă, absurdă şi metaforică, cu o abundenţă de simboluri dificil decriptabile. Sam priveşte, analizează ce se petrece în imediata vecinătate, dar de la lumea exterioară se întoarce subit în el însuşi. Alteori dimpotrivă, pornind de la o cunoaştere de sine în care autocompătimirea lasă loc frecvent umorului negru, autoironiei amare, nu cade în capcana lamentaţiei, evadează la momentul potrivit din singurătatea traumatică, abisală, observând în cele mai mici detalii diverse întâmplări din cotidian, presimţind legături spirituale, misterioase, existente latent între naturi diferite sau de acelaşi tip. Complexul de inferioritate, de neînvins, exacerbat de reacţiile de respingere cu care se confruntă în permanenţă, este periodic depăşit prin dedublare. Spiritul ludic de care este animat Sam şi-l consumă fiind propriul partener de joacă iar izolarea generează monologuri interioare. Se confesează unui auditoriu invizibil dar vocea lui se stinge treptat, mascând în fraze suprarealiste rostite pe jumătate, tristeţea metafizică, revolta interioară. „mama mare era un abajur/ bunicul era un ceainic/ eu eram o măslină mică mică/ pe o farfurie japoneză/ sînt un bărbat dubios/ vedeţi doar am graţii de femeie/ îmi plac culorile complementare/ cînd uit să plătesc telefonul/ se-nchide apa/ când dau peste-un pat cu baldachin/ sînt mutat în biroul de-alături/ vreau să discut cu un specialist/ vreau să aflu unde stă toleranţa/ dacă e blondă sau brună/ şi cîţi ani are/ în repondeur se auzea o căţea/ avea un aer aristocratic/ şi eu mă întrebam/ pe mine cine mă aude/ stau pe banchetă între doi tâlhari/ din cauza lor nu pot să cânt marseilleza/ aerul din autobuz e o vacă/ ugerul ei priveşte înapoi cu mânie”

Rudele lui Sam. O familie de infirmi

continuarea articolului http://www.ateneu.info/2010/10/nora-iuga-si-o-calatorie-ciudata-aut...

Vizualizări: 83

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Octombrie 18, 2010 la 7:32pm
numai in romania?
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Octombrie 17, 2010 la 7:23pm
De fapt autobuzul cu cocoşaţi este metafora trăitorilor în România anului de graţie 2010.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor