întâia noapte boemă, al nimănui și-al tuturor...


îmi dăruiesc un vis în primăvara firii,

când toate-s freamăt, murmur și visare,

îmi împlinesc un gol din spațiul amintirii,

căci simt cum sufletu-mi tresaltă de ardoare!

mi-aș stinge dorul cu-n sărut de rouă,

când zorii se ivesc în aur zâmbitor oricui,

îmi ocrotesc iubirea-n palmele-amândouă,

de n-aș mai fi un dor stingher, al nimănui!...

m-aș așeza firesc pe temelia unui râu,

din munții mei izvor pornit spre mări, voios,

iubirea mi-aș păstra-o de păcate-n frâu...

de n-aș mai fi atât, atât de singur...tumultos!

mă simt cu-adevărat mereu al nimănui,

deși mă simt mereu, mereu al tuturor...

mi-a mai rămas din viața mea un singur pui,

pe care abia îl mai pastrez...să nu-l omor...

l-aș ocroti de chin, dar uneori n-aude,

i-aș face sincere destăinuiri duioase,

aș vrea să-mi fie vis real de muze nude,

dar cum să fac, dacă dorințele mi-s arse!?...

un timp mă veselește primei nopți boeme,

iar altul mă instigă la trăiri în realism...

aș vrea un ajutor de omenie fără scheme,

direct să fiu, direct să scap pe veci de pesimism...

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Martie 22, 2014 la 10:19am

Mulţumesc Elisa!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 21, 2014 la 9:04am

Minunate versuri! Felicitări poetului!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor