Străbat dimensiuni prin porți celeste

deschise mie,-ntr-un etern acces,

de ceea ce, nici azi, n-am înțeles

de ce, și cum, și nici chiar … cine este.

 

Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,

prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc

atât cât să cunosc și să iubesc

exact cum îmi dictează câte-o soartă.

 

E totul programat, așa îmi pare,

să schimb ceva nu pot și mă complac

în lumi ce, doar în timp, mai au schimbare.

 

Iar … cine-s eu? Sunt doar o întâmplare

ce trece prin portaluri, fără leac,

și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor