cuvintele pe care le trimiteam
se întorceau înapoi
niciodată altfel
ca aripile a două cețuri negre
inventate anume să îmi străpungă ochii

ah am apucat să spun
ah suflet al ochiului meu
care privești măreția grădinilor
care tresari tu la atingerea trupului
ah mâna a inimii mele
care te întinzi dincolo de carnea brută
ah gură cu care plângi în negura sângelui

cuvintele pe care i le trimiteam
deveneau trupuri ascuțite
care
niciodată altfel
îmi sfârtecau ochii cu de-a valma
rostogolire a lor

m-am închis în mine
ca un trunchi de copac în pântecul nopții
și am tăcut

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor