A trecut iar minciuna și astăzi pe la poartă
La braț cu fala goală, pretinsă și deșartă
Și se mințind profund, pe față atât de tare,
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare!?

Își face-o carapace, minciuna dezlânată,
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală!...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală!

E-așa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată!...
Căci se mințind mereu pân-a se-nduioșa,
Devine-o calitate, nu adevărul!... Ea!?!
23.01.2012

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor