Într-o noapte mi-am dorit
să văd
cum, ca o mireasă cu
voalul deocheat de invidia
celestelor superstiții,
luna
își plimbă indiferența
în caleașcă trasă de luceferi.
Tocmai visasem că dansez
cu propria-mi umbră -
fâstâcită
de muzica somnului care
o tot călca pe picioare.
Mi-am îngenuncheat privirile
pe batista haosului sărutat
de astre în pielea goală.
De-atunci, cocoșii
miliardelor de insomnii
îmi bat din aripi
în auz.
Posomorâți ca un ocol
în jurul veșnicei
bântuite de coșmaruri.

Vizualizări: 72

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor