într-un strop de viaţă (gânduri personale) (n - (k+3))

Omul înţelept învaţă continuu de la copilul său. Învaţă să nu-l dezamăgească.
_

Educaţia e în primul rând între părinte, tutore şi copilul său. Dacă bazele acestea sunt juste şi durabile, construcţia sufletului copilului rezistă tuturor greutăţilor vieţii.
_

Desăvârşirea în artă – ce amăgire cu o mare, mereu în schimbare…
_

Nicio construcţie nu poate să reziste transformărilor continue ale materiei-energie.
_

Banul şi puterea cioplesc minţile şi sufletele oamenilor într-un mod ciudat. Ei, aproape toţi, pierd văzul şi auzul şi aş putea să jur că şi bătaia inimii…
_

Natura e de multe ori dură, dar rămâne cel mai responsabil părinte.
_

O rasă superioară nouă sper să posede în primul rând mai multă raţiune şi mai mult suflet. Cum ar spune unii, creaţia unui zeu cu foarte puţină sălbăticie şi rapacitate sau doar indiferenţă în spirala genetică proprie.
_

Un popor prostit constant de conducătorii săi îşi merită soarta.
_

Răul e mai al nostru decât binele? De aceea, rănim şi uităm, şi nedreptăţim, şi distrugem mai mult decât iubim?…
_

Iubim aproape cât se întinde sufletul. Şi poate că da, hormonal e totul, dar ca un eu exterior, prea exterior ca să fie al cărnii, deşi mai toţi îl simţim înăuntru. Iubim zări şi eternităţi alt(e) suflet(e).
_

În iubirile mari, în operele mari, sufletele capătă existenţă proprie.
_

Doamne, cât se mai cheltuieşte pe crize! Pe străluciri, degradări fizice şi sufleteşti, exhibiţionisme, acumulări de averi, construcţii ale risipei şi lăcaşuri ale dogmatismului, când sectoare absolut necesare ale vieţii ţărilor: educaţie, sănătate, dezvoltare economică generală, apărare (de multe ori), protecţie a mediului, asistenţă socială sunt vitregite constant…
_

Fiecare om e suma câştigurilor şi pierderilor sale. Nu tot ceea ce câştigi e spre trebuinţă. Nu tot ce ai pierdut dureros trebuia să rămână.
_

O ţară condusă de tirani (corupţi) e ca un orfelinat administrat de fiinţe care nu pot iubi copiii.
_

Oamenii buni şi corecţi sunt educaţi de oameni buni şi corecţi.
_

Nu religia a luminat omul – cunoaşterea.
_

Banul are cei mai mulţi sclavi. Omul cu destulă judecată acceptă această sclavie doar cât e necesar. Atât cât e necesar… Câţi dintre oameni au acest sentiment? De câte ori?…
_

Ce să mai ai în comun cu un suflet care te-a rănit constant? Regretul – al tău, al său? Durerea? Tăcerea. Ce să împarţi cu sufletul pe care îl simţi totdeauna alături de sufletul tău, bun? Viaţa, eternitatea…
_

 

Pentru rău nu trebuie aşa multă minte... O dovedesc tot mai mult, tot mai mulţi. Într-o lume mai sălbatică, mai nesufletească zi de zi, e nevoie de educaţie, de puţinul bine pe care îl putem aduce fiecare cu puterea care ne-a rămas încercând să ocolim,să ignorăm, să trăim răul. Răul nu suportă binele, dar dacă îl vrem (binele), ce ne pasă nouă?!! _

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mariana Fulger pe Iulie 31, 2011 la 5:58pm

Pot fi postate pe alte site-uri, bloguri doar respectându-mi-se drepturile de autor, adică precizarea autorului (Mariana Fulger) obligatoriu. Nu permit modificarea lor, vinderea în format digital sau publicarea lor pe hârtie fără acordul meu scris şi semnat. Mulţumesc frumos pentru lectură şi respectarea drepturilor de autor.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor