Între eul meu și eul tău, suntem două extreme pe aceeași dreaptă făcută cerc

Dacă m-ar întreba cineva de ce te iubesc, i-aș răspunde cu o tăcere nedefinită și un zâmbet ascuns printre buze mușcate subțire. Ochii mei ar privi nedeslușit în zare spre cele mai bune și cele mai rele momente ale noastre, în care ne-am regăsit separat și ne-am pierdut împreună între noi și a noastră poveste.

Pentru că ai intrat în viața mea fără să te aleg, și ai rămas fără să mă-n trebi dacă mai am loc în mine și de tine, cu vârfurile tale ascuțite și răspunsurile fără întrebări, care mă fac de-atâtea ori să mă schimb. Dar am rămas în viața mea cu tine acolo.

Pentru liniște și mediane avem prieteni. Tu pe ai tăi, care Dumnezeu știe cum te suportă. Eu pe ai mei, care rămân lângă mine chiar și când nu sunt acolo.

Pentru extreme ne-avem unul pe altul. Pentru că n-am fost niciodată mai singură pe lume decât în prezența ta care umple camera, dar nu și pe mine, când te-am țipat din toți rărunchii până când pereții și-au făcut milă și mi-a răspuns ecoul. Dar tu ai tăcut.

Și n-am fost niciodată mai vie decât atunci când mi-ai atins sufletul cu privirea și ai oprit timpul în loc vorbindu-mi dragostea în cuvintele tale scurte și fără sinonime. Pentru că altfel nu știi. Și pentru că altfel nu înțeleg. Sau înțeleg ce vreau.

Ne chinuim nervii în fiecare zi, că doar de asta-i avem și ne e teamă să nu ne treacă viața înainte să-i consumăm pe toți. Ne plictisim unul de altul și împreună, de noi, în fiecare noapte și ne ardem degetele în chibrituri aprinse cu certuri mărunte, pe idei mărețe, în fiecare dimineață la cafeaua făcută tare de mine. Și băută slab de tine.

Mă confunzi cu a ta în fiecare clipă, și te confund cu al meu în fiecare ceas. Și zilnic ne vorbim în paralele și ne înțelegem pe din dos. Pentru că undeva între noi ne iubim în ceață. Și singurul lucru care ne leagă e o atingere abia simțită-n vârf de degete prin care curge-n valuri Acum. Singurul timp în care noi doi avem sens, și singurul loc în care reușim să ocupăm același spațiu. Și un răspuns care se pierde înainte să existe, pe care doar tu îl știi separat și eu îl rostesc doar pentru mine: pentru că ești în același univers cu mine, și-mpărțim același spațiu și timp, în care n-am loc fără tine.

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor