- Era târziu și noaptea trecea creață,

La brațul ei o lună șugubeață

Și-a pus pe capul chel un fel de bască

De amintiri desculțe s-o ferească.

 

Am tras oblonul gros peste fereastră

Și m-am decis să te culeg din glastră,

În patul toamnei să-ți desfac petala,

Gustând din fructul mic să-mi treacă boala

 

Ce m-a cuprins demult, din primăvara

Când căutam cubelci în călimara

Cu fantezii. Nu-i nicio blasfemie,

Când te ating, renaști în poezie.

 

- Mă-ntind spre stele, ceru-i mai aproape

Iar ochii tăi sunt limpezimi de ape

Prin care trec obraznică şi goală,

De ce mă-mbraci în rime pe o coală?

 

N-ai înțeles că timpul se revoltă,

Când prin obloane luna dezinvoltă

Privește-n treacăt trupul meu subţire

Strivit uşor de trupul tău, iubire?

 

E-atât de caldă noaptea, rug ce arde,

Nu ştiu cum treci arcuşul peste coarde,

Dezmierzi atent cu mâinile vioara

Şi-mi răscoleşti în suflet primăvara.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor