Nu mă doare nimic doar lipsesc, autor Marius LĂZĂRESCU (Scurt tratat despre sunete)

 

 

Scurt tratat despre sunete

 

 

              “Se teme să fie prea "serios", taie gravităţile şi o întoarce mereu spre o linie de frivolitate, tratîndu-se (şi tratînd totul) cu o ironie salvatoare” scrie Al. Cistelecan.

             “O poftă ludică şi o luciditate de excepţie” scrie Felix Nicolau.

Şi totuşi nu mă doare nimic doar lipsesc, mă asigură Marius Lăzărescu în titlul primului său volum de poezii, apărut la editura Karth (imprint Herg Benet Publishers) în 2013 (http://www.karth.ro/librarie/nu-ma-doare-nimic-doar-lipsesc-de-mari...).

Publicarea acestei cărți este parte a premiului obținut ca urmare a participării la cea de a treia ediţie a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” organizat sub sigla AdLittera, la finalul căruia Marius Lăzărescu se numără printre câştigători..

                Coperta captează atenţia prin aerul enigmatic, uşor boem, aproape încurajator pentru cei care vor să vadă, ajutaţi de cuvintele din prefaţa Ofeliei Prodan, “un tânăr-bătrân seducător şi tăios în verb ca un autentic rebel fără generaţie şi, evident, fără vreo cauză fals nobilă.Vizualizez muzica, dau pagina și îmi imaginez câți ani are …

               Deloc plictisit, charmant chiar, poetul priveşte de la bun început în sufletul omului aflat la intersecţia celor două ipostaze, liniştea realităţii şi realitatea liniştii: "noi înşine ireale construcţii / din chirpici cu lift pentru trăiri" (pronume de singurătate, pag.9);”teatrul umbrelor de femeie iese din fabrici / blindatul verde al salubrităţii încarcă muniţie / câinele satanist trece cu altă pisică în dinţi/ nişte plopi înghit negură şi eliberează jazz / în scopuri care scapă înţelegerii celor vii” (eu tu praful,pag.24); “cred că îţi şterg poza de optişpe mega / a început să se deschidă într-o parte / sunt nebun după tipele cu colţurile gurii lăsate dar / procesorul fierbe” (ador femeile cu zâmbet căzut, pag. 26).

           Aparent ermetică, poezia lui Marius Lăzărescu te îndrumă prin expresie şi inovaţie tehnică în miezul unor cercuri concentrice, nu pentru a te pierde ci pentru a-ţi regăsi libertatea interioară. Şi nu e uşor să duci libertatea aceasta, să rămâi cu tine intrigat şi dezinvolt, asimilat şi călit: "tatăl de fontă / mama de teracotă / cuptoare de unică folosinţă / în ele am ars" (nimic despre mine, pag.33), şi să te simţi de-al locului. Sau te aduce prin tonuri aparent neutre spre vama (neo)absurdului: “natura îşi reface viaţa / iar cosmin planează şi plânge / zboară şi plânge încă din februarie” (cosmin în 9 triolete proprii, pag. 83).

              Din alt plan privind, e nevoie de tresărire pentru ca oamenii să se privească în ochi: "azi nimeni nu mai vrea să fie poet bun / toţi mari foarte mari imenşi" (motanănbaum, pag.7), usturător cum numai trecerea unei drepte hârtii prin carne mai poate fi. Surâd acestui gând.

Poetul crescut de un copil, Marius Lăzărescu, mă îndreptăţeşte să cred că nimic nu e uşor, iar greu nici atât. Viaţa pare un cub de zahăr pus direct pe pământ. Moartea, cruciada unei femei frumoase…

              Întoarsă în matca mea înţeleg: nu mă doare nimic doar lipsesc este muzica imaginară a unei vieți trăite din plin, dublată ca ritm de inserțiile avangardiste, asemănătoare improvizaților sonore din jazz, elegant temperată de exigența unei autentice măsuri care îl identifică și ni-l desconspiră poetic pe Marius Lăzărescu, fiecare poezie devenind astfel un întreg ansamblu de sunete care îşi aşteaptă ecoul.

 

Mioara Băluță                                        

 

 

              

 

“nu am citit

decât cărţile pe care le-am minţit

nu am scris

decât poemele pe care le-am înşelat

sperjur şi trădător

las contradicţie între vişini şi grauri

germinez culori aparente

pe faţa nepigmentată a lumii

 

nu am iubit

decât femeile care m-au ucis pe îndelete

nu am sădit

decât copilul care m-a primit în el

când urc în vale din pământul prieten

salut respectuos doi bujori şi

raportez cum e dincolo de mine

 

am împrumutat chipul stăpânilor

voi mă vedeţi ghem de petale cu tripşi

nu am vindecat

decât spasme până acum”

 

                   (sunt doi bujori, pag.92)

http://www.karth.ro/librarie/nu-ma-doare-nimic-doar-lipsesc-de-mari...

Vizualizări: 269

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Noiembrie 3, 2013 la 6:08pm

felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor