nu pot opri ploaia 

ezit 
m-a prins ploaia la uşa ta 
ud şi flămând 
flămând şi plin de stânci 
eu nu cânt în ploaie 
nu-mi pasă de câinii care îmi muşcă gleznele 
de grindina lipită de frunte 

te aud cum plângi în somn 
nimeni nu mai face dragoste cu tine 
nimănui nu-i pasă că pui fotografii vechi şi lumânări în geam 
vezi cum le spală apele? 
icoanele strălucesc la stele ca sorii în noapte 
ude de ploaie, de lacrimi, de tine 

vântul, vedeniile, nici marea 
nu pot schimba viaţa noastră 
nu întru, nu deschid poarta 
muşc din pietrele drumului 
cresc în mine pomi îngenunchiaţi 
aştept cu ei nemişcat
ceaţa dimineţii..

AG

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor