cu atât mai puţin mie
cum aş putea sã-mi scriu dorinţele fãrã sã am o bucatã de cer pergament
o panã de phoenix drept toc poate chiar şi puţin curcubeu în cãlimarã
multã durere scoasã din râsul profesional al clownului
un pic din pirueta pãmântului un flux şi o tandrã aureolã
douã valuri de nisip şi o balenã eşuatã
sirene chemându-mã niciunde cu disperare
și doar un singur sfârşit de lume
din când în când un dezastru pe post de ştire
în locul desenelor animate nimicul din spatele nimicului
precum o dovadã cã se poate numãra infinitul

cum îmi pot numãra şi eu vieţile

(cele care nu au fost poate și pe cele care nu vor mai fi)
......................................
cine ştie
poate cã o scrisoare îmi pot permite
chiar dacă la urma urmei nu am timbru nici cutie poştalã
și nici mãcar nu ştiu cum sã împãturesc cerul într-un plic

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Antonella Mocanu pe Februarie 9, 2014 la 12:55pm

"cine ştie
poate cã o scrisoare îmi pot permite
chiar dacă la urma urmei nu am timbru nici cutie poştalã
și nici mãcar nu ştiu cum sã împãturesc cerul într-un plic"

Comentariu publicat de maiarizescu pe Februarie 8, 2014 la 8:56pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor