sădesc morții ca pe leguminoase în ochii de un albastru verzui ai pământului

e o slujbă ca oricare alta si nu nu-mi place
la nebunie sunt o propovăduitoare acerbă

sădesc leguminoasele ca pe niste morți vii

încă vii foarte frumos mirositoare mi se par
acum blestemele pleoapele mele coboară prevestitoare de somn binecuvântat în
înaltul pământului să primească în gazdă adio usturoiul si cepele

mi se pare o datorie de onoare să îngrop groapa
cazmaua mă priveste cu un surâs prietenos nătâng nu
stiu de ce mi se umplu tot timpul de lacrimi orbitele

de ce îți vine Doamne permanent să plângi sădesc mortii ca pe leguminoase

.

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor