Nu ştiu de ce răsare soarele, fierbinte în zori,
Alb, luminos din al negrului nopţii apus,
Nu ştiu de ce apune rece în mări,
Dar ştiu ca o zi, încă o zi din viaţă s-a mai dus...

Nu ştiu de ce plouă, limpezi cristale din cer,
Poate or fi lacrimi, lacrimi pure de înger...
Nu ştiu de ce lună şi stele noaptea frumos se aprind,
Şi de ce-n zori de lumina uşor se sting...

Din ce ne naştem? Din huma, din iubire?
Nu ştiu şi nici măcar nu cer...
Să cautăm comori sau preamărirea?
Ori numai visul... fericirea?

Nu ştiu ce vreau, ce am, încotro...
Răspunsul se află în inimă!
Nu caut comori, nici nemurirea,
Căci am destul... am iubirea!

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor