în ora dimineții tale
citesc vești cu parfum de pustiu
și ce jalnică-mi pare acum seara
pentru că parcă aud versurile tale
așa cum au adormit pe plajă
cum strigă spre simboluri 
și cum roagă risipirea să nu plece
nu te întreba unde ești
în cercul tău nu pătrund visele
și dacă ar fi să-ți povestesc despre timpul meu lipsă
salamandrele și-ar dezlipi culorile pe un munte

într-o zi 
pământul a ridicat mâinile spre mine
și prin rădăcina lui am cicatrizat o poveste
pentru că valul te știe 
și pe marginea acestui prag
ți-a lăsat un nume

într-o altă zi 
pământul mi-a căutat ochii
dar ninsorile acoperiseră depărtarea 
și de atunci tot ninge mă ninge... nu știu

Kawasaki

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe August 18, 2013 la 11:22am

și apoi tot ninge... nu știu.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iulie 12, 2013 la 7:49pm

si apoi?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor