mă gândesc deseori la moarte ca la

mirosul unui stol de ciori

cu pene ude

după o ploaie de vară ce

îți intră încet sub piele și

nici nu îți dai seama când începi să putrezești pe

dinăuntru

 

și moartea stă cuminte în locul în care pasărea ajunge doar cu scara râde și râde de bieții omuleți ce o caută mereu sub pământ

 

când inventezi constelații în nopțile senine

te trântești pe spate

întinzi mâinile spre cer

așteptând parcă

viața toată îți trece prin fața ochilor

 

sunt un gândac.

un gândac ce poate fi strivit de orice păcat din biblie sau din afara-i și nimeni nu vede nimeni nu zice nimic am alungat din mine tot ce-i putred vă jur și am înfășurat inima-n mărgele frumoase mărgele de sărbătoare și nimeni nu vede

 

și moartea stă cuminte în locul în care pasărea ajunge doar cu scara râde și râde

 

când norii-s păgâni și

o zi întreagă îi botezi după forme

îi trimiți înșirați într-o ordine pe care

le-o șoptești în limbă necunoscută și

îi trimiți persoanei dragi

să înțeleagă în sfârșit

 

de unde de unde vine emoția gingășia și roșeața din obraji când ne întâlnim degetele noastre se împletesc și parcă așteaptă și parcă vor și parcă modelează o lume cu greu sau ușurătate râs sau uitare

 

putem supune viii și neviii

sau măcar să fugim în chișinău dragostea mea

să mâncăm bomboane bucuria și

să ne întoarcem acasă

goi și curați

după ce am amanetat hainele pentru drumul înapoi

 

și moartea stă cuminte foarte cuminte în locul în care pasărea ajunge doar cu scara

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Martie 16, 2011 la 10:05pm

Frumos poem. Comparaţia dintre moarte şi un stol de ciori ude este nemaipomenit de veridică. Atâta timp cât

"te trânteşti pe spate

întinzi mâinle spre cer"

îmbrăţişând emoţia degetelor împletite să modeleze o nouă lume

''sau măcar să fugim în chişinău dragostea mea

să mâncăm bomboane bucuria şi

să ne întoarcem acasă

goi şi curaţi''

''moartea stă cuminte foarte cuminte în locul în care pasarea ajunge doar cu scara''

Cu pretuire

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Martie 16, 2011 la 1:01pm
Da, moartea este mereu prezentă, oricât de vii ne-am simţi.Bine că nu ne gândim decât din când în când la asta......cu admiraţie pentru un poem modern adevărat.
Comentariu publicat de Mihail Dumitru pe Martie 5, 2011 la 5:10am

tot chisinau...normal ceva normal. tot ce mi-a fost dat sa vad mai bun si mai frumos pe aceasta retea are legatura cu chisinaul...intr-un fel sau altul. frumos.frumos. am sa te urmaresc cu mare atentie de-acum, precum si comentariile tale pertinente. Cu consideratie, Mihai

http://transporturiferoviare.wordpress.com

Comentariu publicat de ella mann pe Martie 2, 2011 la 11:37pm

:)

era doar o continuare a poemului tău... mă bucur mult că îţi place... înseamnă că şi-a atins scopul! ;)

Comentariu publicat de Andreea Teliban pe Martie 2, 2011 la 10:44pm

ella...da. nu pot spune decât da. :) mi-ar plăcea să citesc poemul în întregime.

 

lazăr, merci.

Comentariu publicat de ella mann pe Martie 2, 2011 la 10:35pm

:)

mie.

Comentariu publicat de Andreea Teliban pe Martie 2, 2011 la 10:32pm

ella și eduard,

mulțumesc pentru aprecieri.

sunt curioasă însă, ella, cui aparțin versurile citate de tine.

Comentariu publicat de ella mann pe Martie 1, 2011 la 5:39pm

i s-au tăiat aripile iubirea mea nu-ţi fie frică

o putem alunga oricând cu piciorul

iar dacă-şi face cuib sub creanga noastră

vom pleca lăsând în urmă doar cenuşă

 

mi s-a părut minunat poemul tău!

ella mann

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor