Se spune că am căzut într-o risipă în care îmi fac defilările

pe pământ mişcător.

Picioarele mele au culoarea nispului şi se sfarmă.

M-am măritat şi eu o dată şi de atunci iubesc cu vălul tras

peste umeri,

bărbatul meu nu mă vede nici măcar în timpul sărutului

dar ştie că port adâncimea ca un scafandru care se teme de capătul apei şi tace.

 

Bărbatul meu a des-făcut femeia până la firul principal,

o ia din resturi şi o pregăteşte după forma plecării.

Îşi ia rămas bun gândind că demult

ploaia săpa în inimi.

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor