amărăciunea a venit la mine
după prima bătălie
pe atunci aveam încă
urmele copilăriei pe cizme
şi promisiunea unei lumi întregi
se întindea dinaintea mea
înscrisă în apele ochilor
naivitatea mi-era strălucitoare
fără nici o zgârietură
şi o purtam ca pe un stindard
personal
azi fiecare lovitură
mă bântuie dureros
salutându-mă dimineaţa
ca nişte vechi camarazi
mă întreb
aş fi putut face alte alegeri
care să mă trimită pe alt drum...
mă întreb
dacă ultragiul faţa de nedreptăţile din jurul meu,
faţă de depravarea lumii
nu se vor veşteji
pe străzile neluminate ale rutinei...
pot oare, gesturile mele
să-ndrepte răul,
nedreptatea?
nu ştiu
probabil nu
dar pot să înapoiez unui om viaţa,
speranţa