Învață-mă să plâng, când norii apasă grei
cu fulgere de toamnă, strivind umerii mei.
învață-mă să râd, când noaptea-mi pare grea
și șterge-mi de pe fată, timidă lacrima.

Învață-mă să stau în viscole și ploi
s-alung iarna geroasă din case și din noi.
învață-mă să strig că-i iarăși primăvară
cand totul inflorește și-i verde iar afară.

Învață-mă să caut în roua dimineții
licoarea de speranță și rodul tineretii.
Învata-mă să trec pâraie cristaline
și curătă-mi poteca ce duce înspre tine.

Vizualizări: 56

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor