Dă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm -

un fluture mi-a adus mesajul pe care-l aştept

de la-nceput, de când mi-ai spus întâia oară

că nimeni nu poate trăi decât în sine însuşi:

în Poiana cu Flori se pare că s-a deschis

în sfârşit, un loc pentru degustarea adevărului

că doi înseamnă mai mult decât unu lângă unu.

Nu mai sta pe gânduri, iubito, dă-mi mâna,

să facem din momentul acesta un mic început -

ne vom împleti degetele, vom alerga spre pădure

şi poate că preţ de o clipă ni se va părea

că prin falange ni se scurge un fluid

care nu este sângele niciunuia dintre noi.

Acolo, în Poiana cu Flori, ne aşteaptă

visele noastre de copii inocenţi,

care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceaţă.

Fiinţe diafane, care nu ştiu ce-nseamnă

povara cărnii şi tirania gândurilor,

şoptesc prin iarbă şi clatină frunzele fagilor,

iar soarele, n-o să-ţi vină să crezi, străluceşte

ca-n ziua când ţi-am sărutat pentru prima dată

pleoapele tremurând de prea multă fericire.

Desprinde-te iubito de toate nălucile vremii

împinge cu piciorul stanele de piatră ale trecutului

stinge ţigara, pune jos cana de cafea,

dă-mi mâna şi hai să plecăm chiar acum -

până nu-i târziu, până nu se-nchide.

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Raul Baz pe Iunie 20, 2014 la 9:25pm

Multumesc ...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor