In starea mea de spirit,

locuiau toate

diminetile insorite

din copilaria mea.

In muntii salbatici

si indepartati,

Care isi schimbau

mai tot timpul geometria,

mirosurile,lumina

si culorile.

Si mai locuiau

niste mituri,

uitate de mult

pe pervazul ferestrei.

De unde se vedea,

intotdeauna,marea.

Cu farul indepartat

care chema ratacitorii pelerini.

Si pe care,

cind o deschideam

mirosea a departari albastre

si a zbor de albatrosi,

peste mirarea mea.

Insa eu,

nu mai locuiam

de la facerea lumii

in starea mea de spirit.

Nu mai locuiam.

Ci doar priveam

de pe un taram,

ne mai intelegand toate acestea.

 

Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor