O cale de flori

Un curcubeu a despărţit marea în două.

Când apele s-au despicat, valurile s-au depărtat,

uscatul s-a arătat, stelele au licărit, vânturile au stat,

o dublă mişcare din ţesătura de patimi,

miracol reflux,

atunci, numai atunci,

lumina din priviri ne-a apropiat,

unindu-se într-una,

atunci, numai atunci,

prin zidul de ape,

în murmurul viselor,

în liniştea retrasă a tăcerii,

inimile au bătut

într-un ritm, într-un cânt,

într-un timp, doar într-un timp.

Petale de flori împrăştiate,

poezia nu a murit,

continuă să pulseze, să respire!

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor