Aceşti poeţi în general mâncăcioşi adunaţi în cete
pe dealuri mult mai înalte decât florile,
aceşti poeţi mărşăluind pe văi mai adânci decât
oasele celor îngropaţi în văile adânci
tot căutându-şi zi de zi casele pe grindiş, pe-acoperiş
de unde se mai şi aruncă uneori câte unul
fără să dea vreodată de pământ,
aceşti poeţi telurici, adunaţi în cetele lor telurice
cu femeile şi copiii lor nerăbdători să simtă şi ei
desfătările lumii, poeţi crescuţi din ocară
fiecare cu cangea cuvântului ascunsă sub geacă,
poeţi care detestă gaşca şi lehamitea găştii,
poeţi care îşi cultivă singurătatea în ceată
ţinându-se fiecare pe arcurile propriilor picioare
iar când rămân singuri în câmp deschis,
de nimeni supravegheaţi la ieşirea din ceaţă,
fiecare e în stare să ţină piept până la capăt nepăsării
încurajând transformarea larvei în fluture.
Numai ei mai au timp să se întrebe cum a fost
când rugina a intrat pentru prima dată în lemn
și când primul cui a făcut să mustească în palmă
prima floare de sânge.

Vizualizări: 363

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Februarie 26, 2012 la 10:46am

plăcut mult.

Comentariu publicat de eleonora gaspar pe Februarie 22, 2012 la 6:31am

Aveti dreptate, multa dreptate, domnule Popa. Aici este vorba mai mult decat de "somnul ratiunii" este somnul interesului fata de celalalt. Poetii nu au voie sa fie telurici, isi distrug propria conditie. Dar poate ca din moartea lor se va naste ceva mai bun...cine stie...

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 21, 2012 la 11:25pm

       Multi n-au invatat inca sa zboare dar sa mai stie cum se da deoparte nepasarea ce-i mucegaeste sub lehamitea gastii. Poem-moral  pentru tinerete luata de vantul nepasarii.

Comentariu publicat de Rodian Drăgoi pe Februarie 21, 2012 la 11:12pm

iar când rămân singuri în câmp deschis,
de nimeni supravegheaţi la ieşirea din ceaţă,
fiecare e în stare să ţină piept până la capăt nepăsării
încurajând transformarea larvei în fluture.

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Februarie 21, 2012 la 9:33pm

Fără harul limbii adamice poesie nu-i...

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Februarie 17, 2012 la 8:17pm

Numai ei mai au timp să se întrebe cum a fost 
când rugina a intrat pentru prima dată în lemn
și când primul cui a făcut să mustească în palmă
prima floare de sânge.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor