lângă marea Tiberiadei
ucenicii stăteau împietriţi
fiecare auzea gândurile celui de lângă el
le simţeau cum cădeau ca nişte pietre
în prăpastia căscată în priviri
Isus le rostogolea până sus
le poruncea să stea neclintite
pe dealul Golgotei
pietrele încremeneau

şi se făceau sângerii
cum e carmâzul
sunt păcatele noastre
auzea fiecare în celălalt
un glas ca un ecou
din prăpastie

plângeau
el îi privea şi lăcrima
prin lacrimă zbura un porumbel alb
înapoi până în grădina Eden
cerul deschisese un ochi
în timp o falie

se împlinise vremea
privea Dumnezeu
se uitau îngerii şi se bucurau
din lumea de dincolo
curgea dragostea
înveşmântată
într-o flacără.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor