Când mă trezesc în spaţiul meu amorf,
Secundele se sting în afluire
Şi orizontul tău este dimorf,
Trăiesc o imposibilă iubire.

Privesc spre lume fără niciun rost,
Îmi amintesc de prima întâlnire,
Ascuns printre tăceri, lungi ca un post,
Trăiesc o imposibilă iubire.

Şi timpul curge invers fără tine,
Ziua se naşte dintr-o amurgire,
Pășind încet prin versuri sibiline,
Trăiesc o imposibilă iubire.

Când urcă seara peste orizont
Şi luna face-o blândă arcuire,
Îmi pare depărtarea un afront,
Trăind o imposibilă iubire.

Suspină perna după ochii tăi,
În aşternut e doar o-nchipuire,
Cu visele ce-mi par niște călăi,
Trăiesc o imposibilă iubire.

Spre tine-alerg (un legendar Orfeu
Ce vrea să-ți fie înc-o dată mire),
M-aș înălța pe cer, precum un zmeu,
Trăind o imposibilă iubire.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor