când am plecat m-ai jelit
ca pe ultima zăpadă din an
era martie şi fugeai desculţă după mine
ai plâns ai căzut în genunchi
ţi-am văzut tatuajul în lumina lunii
te-ai prăbuşit în omătul de-o palmă
am crezut că vrei să faci îngeraşi
şi luna te izbea cu raze confiate pe umăr
de parcă s-ar prelungi în tine
te-ai jurat că o să mori acolo
ţi-e deja bine cald linişte etc

n-ai mai spus nimic auzeam doar
scâncetele icnetele bocetul cosmic
am încercat să-mi amintesc dacă
ai fost bună la pat dar mă plictisea
cu insistenţele ei plângerea asta tembelă

apoi mi se pare că am plătit luna
să te măngâie am rugat un tip
cu mustaţă să te ducă acasă

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Ianuarie 7, 2011 la 4:27pm

multumesc pentru semne...

e un text mai vechi, poate voi mai lucra pe aici :)

 

numai bine,

alex

Comentariu publicat de Sebastian Breştin pe Ianuarie 7, 2011 la 4:11am

poemul nu se ridica la nivelul finalului sau.

 

"mi se pare ca am plătit un tip
cu mustaţă să te ducă acasă" - ceea ce e genial aici

Comentariu publicat de Szocs Maria-Krista pe Ianuarie 5, 2011 la 11:01pm

remarc"te-ai prăbuşit în omătul de-o palmă
am crezut că vrei să faci îngeraşi
şi luna te izbea cu raze confiate pe umăr
de parcă s-ar prelungi în tine" 

felicitari pentru acest poem:)

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Ianuarie 4, 2011 la 6:27pm
Bună revenirea, Alex. Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor