O prefata la "Incursiuni in poezia evreiasca nord-americana

http://www.lulu.com/shop/adrian-grauenfels/incursiuni-poezia-evreia...

ÎN  LOC  DE  PREFAȚĂ

Lucian-Zeev Herșcovici

 

Ce înseamnă poezie? Dar poezie americană evreiască? Este ea cunoscută cititorului de limba română? Mi-am pus aceste întrebări atunci când am văzut proiectul de volum al colegului Adrian Grauenfels.

Vorbind despre Paul Celan, cineva a pus o întrebare: este oare posibil ca cineva să scrie poezie după Auschwitz? Evoluția societății și a literaturii au arătat că da, este posibil. Paul Celan însuși a scris poezie, poezia Holocaustului. Cu atât mai mult poeții americani și mai ales evrei americani. Poate că a renunța la a scrie poezie înseamnă a ceda. A învinge răul, forțele răului, a depăși tragedia înseamnă a renaște și a continua. Ceea ce a fost nu mai poate fi încă odată, dar poate rămâne în memoria colectivă și trebuie să rămână. Și se poate naște și ceva nou. În ambele cazuri frumos. Dragostea rămâne. Iubirea, omenia, frumusețea, florile, cântecul privighetorii. Fără ele, biruința va fi a tragediei. Dar și tragedia are poezia ei dramatică, născută parcă spre a depăși nu numai crima, ci și monstruozitatea. Oare se poate? Nu știu, poate m-am filosofat prea mult. Pentru că, orice se întâmplă și orice ar fi, realitatea este mai puternică decât noi. Se spune că, odată, Păstorel Teodoreanu ar fi venit la o înmormântare, dintr-un oraș în altul. A ajuns însă prea devreme: ce poți face, mersul trenurilor! Vizavi de cimitir era o cârciumă, iar el a intrat pentru a-și trece nițel timpul în liniște. A comandat vin și a primit o poșircă. I-a spus cârciumarului cine este, l-a rugat să-i aducă un vin bun și i-a promis că, la sfârșit, îi va scrie o epigramă. Cârciumarul i-a adus alt vin, tot o poșircă. La sfârșit, când se apropia ora înmormântării, Păstorel s-a dus la cârciumar să-i plătească. Dar cârciumarul nici n-a vrut să audă. Cum, poate el să primească bani de la Păstorel? Nu, în nici un caz! Numai o epigramă! Atunci Păstorel a scos creionul și hârtia și a scris: ”Oricum se întâmplă/ Și orice ar fi,/ Tot mai bune e aicea,/ Decât vizavi”. Nu știu exact, nu am verificat nici versurile, nici întâmplarea). Dar totuși, este o victorie a vieții asupra morții, a simțului omenesc real al humorului asupra răului. Poezia ironiei în fața sau în spatele nenorocirii. Desigur, nu se pot face paralelisme de acest gen. Și totuși …

Poezia se naște oare din nimic, sau din suferință? ”Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și preșuri noi”, a spuse Tudor Arghezi, despre care se spune că Păstorel îl ura de moarte. Deci, doi adversari care vorbesc uneori aproape la fel. Îmi mai amintesc o scenă, care mi-a fost povestită. La sfârșitul anilor 1940-1950, rabinul orașului Galați, Iacob Margulies, bine cunoscut, un intelectual de clasă, personalitate de prim rang a orașului, a împlini 80 de ani. Atunci era o vârstă considerată matusalemică. Și i-a spus prietenului său, cantorul Manole Vaisman din același oraș, de aceeași vârstă cu el: De acum, să ne întâlnim în fiecare zi și numai pe stradă! Cu alte cuvinte: să fim sănătoși, să umblăm, să ne plimbăm, să ne bucurăm de viață, cât ne va mai da Bunul Dumnezeu! Trebuia mult curaj în acea perioadă, pentru a spune așa ceva: era contra principiilor morale (brr, ce îngrozitor) al cucoanelor fandosite din oraș, unele dintre ele contese analfabete care vedeau tinerii ca re se plimbau pe stradă în oraș drept … golani, iar obiceiul de a se întâlni în oraș drept … obicei golănesc! Există o artă de a trăi și o artă de a muri, mai ales astăzi, în zilele pandemiei. Personal, prefer arta de a trăi!

Altă societate, alte bordeie, alte obiceiuri! Ele (cel puțin unele) au trecut, iar poezia a rămas. Prin tautologie, poezia este … poezie! Americană, engleză, franceză, germană, rusă, italiană spaniolă, rusă, română, ebraică, idiș. Lucru de care își dă seama Adrian Grauenfels atunci când alege poezii pentru a le traduce. În acest caz, poezii scrise de poeți evrei americani, în engleză sau în idiș, ultimele fiind traduse de poeți talentați buni cunoscători ai ambelor limbi din idiș în engleză, iar apoi de el din engleză în română.    

Adrian Grauenfels, scriitor, publicist, editor și inginer nu este un debutant în poezie și în traducerea de poezii. A tradus poezii ebraice în limba română, de la poeți clasici până la poeți israelieni contemporani, unii cunoscuți, dintre marii poeți israelieni, precum Iehuda Amichai. Alții mai puțin cunoscuți, de exemplu un poet nerecunoscut oficial, care își scrie poeziile pe foi volante și le difuzează singur, prin parcuri. Adrian Grauenfels i-a descoperit talentul, i-au plăcut unele poezii ale lui și le-a tradus în limba română. Pur și simplu, pentru că poeziile respectivului i s-au părut reușite, frumoase. Deși respectivul este neintegrat social, este poet și nu golan. Poate, norocul lui că l-a descoperit cineva și l-a tradus. Dacă nu în original, cel puțin să fie apreciat prin traducerile unui prieten … Acum, Adrian Grauenfels realizează o antologie de traduceri din poeții evrei americani, considerând că acești poeți, toți, au ceva comun: sunt evrei și americani, au o vână poetică parcă comună, iudaică. Aceasta chiar dacă este vorba de oameni de orientări diferite, laici și religioși, bărbați și femei, oameni din generații diferite, pro-israelieni sau nu, cu concepții politice și sociale diferite, care scriu sau au scris pe teme iudaice în idiș sau în engleză, sau pe teme generale, fără a face caz de evreitate. Vorbind despre propria lui carte, respectiv despre selecție și traducere, el scrie, ca un fel de declarație, de profesiune de credință: ”Am unit forțele pentru a traduce și a realiza o antologie a poeziei evreiești contemporane. (…) În aceste pagini, vă invit să luați în considerare și să reflectați ce formează inima poeziilor evreiești americane care celebrează și  onorează spiritul uman. În această carte, am ales să împărtășim voci distincte ale evreilor americani, din a doua generație, convertiți,  cei care sunt pe calea convertirii, evrei seculari, un rabin, cei care au făcut Aliyah în Israel, etc. Am inclus și poezii care nu se concentrează pe teme evreiești, pentru a transmite profunzimea și spectrul condeiului evreiesc. (…) Poeți americani evrei>>, poeți contemporani cu identități multiple (…) fiecare poezie (este) în parte americană, parte evreiască, parte distinctă de stilul personal, dar întotdeauna umană”. Cuvinte actuale atât din punct de vedere literar, cât și din punct de vedere social și chiar politic. Tocmai astăzi, când se pune în mod acut problema identității și unității evreiești, a luptei împotriva renașterii antisemitismului, a raporturilor între Israel și evreimea americană și mondială, a păstrării tradiției iudaice în formele cele mai diferite.

Antologia include poezii a 26 de poeți evrei americani, fiecare poet fiind prezentat și cu o scrută notiță bio-bibliografică. Remarcăm pe renumiții Allen Ginsberg și Gertrude Stein, pe poetul idiș Jacob Glatstein (apropo, în perioada anilor 1960, acest poet, care nu avea nicio legătură cu România, a trimis scrisori de apreciere la ”Revista Cultului Mozaic” pentru limba idiș frumoasă și bogată în care erau scrise paginile idiș ale acestei publicații). Găsim și poeți contemporani, precum Jeffrey Levine și Dan Bellm. Și alți poeți, cu toții de un real talent, ale căror poezii aduc o lume nouă, diferită, în fața cititorului de limba română. Un poet talentat traduce și prezintă alți poeți talentați. Nu vreau să mă refer la un poet sau altul în mod special, pentru a nu face o nedreptate celorlalți. Cred că este o antologie reușită, o selecție reușită și traduceri frumoase, reușite. Desigur, mai sunt și alți poeți evrei americani care ar fi trebuit să intre în antologie. Dar nimic nu poate fi complet. Sper că într-o viitoare ediție, Adrian Grauenfels va introduce și alți poeți, precum laureatul Premiului Nobel Bob Dylan, sau alt laureat al Premiului Nobel, care a scris atât în limba rusă, cât și în limba engleză, Joseph Brodsky. Dar în privința traducerilor din poeziile celor prezenți în antologie, îl felicit pe autor. Este adevărat, nu a putut realiza traduceri versificate, nu a putut introduce rima și aliterația (dacă și atunci când ele existau în original), dar traducerile reușite în privința versului alb. El a realizat o adevărată premieră în acest sens, prin compunerea acestei antologii, deși poate influențată de o antologie americană. O carte care merită să fie citită, atât din cauza temei, cât și a valorii traducerilor.

În încheiere, citez două versuri din poezia ”Porunca”, a poetei Rachel Barenblat, care este și rabin reformist. Poezia, biblică, este bazată pe un verset din cartea Vayqra / Leviticul 6, 6: ”Ca un far în întuneric, instrucțiunile lui Dumnezeu sunt clare, fiecare pas spre libertate menține focul aprins./ Instrucțiunile lui Dumnezeu despre acest ritual sunt prețioase.”

 

 

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor